Numai una-n lume...

Am o țară cum nimeni n-are

Cu flori frumoase și limpezi izvoare

Cu chipuri vesele, strălucitoare

Cu inimi - comori nemuritoare...

Aici în patria aceasta străluce

Ca stelele lacuri de apă dulce

Munții cerului sărută norii când merg să se culce

Omul spre bine mereu vrea să urce...

Văzut-am plaiuri multe și frumoase

Dar ca pământurile noastre mănoase

Nu există petice pe lume așa duioase

În care doina să cânte cu vinul dulce pe mase...

Păduri umbroase și tăcute verzi

Mare înspumată în care priviri lungi pierzi

Omul îmblânzit-a animalele-n cirezi

Aici găsești ce crezi și ce nu crezi...

Ține frumoasă patria și mintea-ți curată

Căci tu sfințești planeta toată

De vei fii cu iubire nemăsurată

Pentru binecuvântarea ce ai primit-o odată...

Poți umbla în patru vânturi, să te rătăcești

Căutând mai binele, să te îmbogățești

Dar la final, pe toate le părăsești

Pentru iarba verde de acasă...

PE CARE O IUBEȘTI!  

România este inegalabilă și de aceea vă invit să intrați pe Inegalabila Românie şi să încărcărcați în aplicaţia de acolo cât mai multe poze cu România cu care ne mândrim.

VEZI https://www.facebook.com/InegalabilaRomanie/app_1494913710726497

FOTO: tradiţionalul pelerinaj la Sanctuarul Arhiepiscopal Major de la Cărbunari

Vineri 15 august, în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Sanctuarul Arhiepiscopal Major al Bisericii Române Unite cu Roma închinat Fecioarei Săracilor din Cărbunari (Blaj) a avut loc tradiţionalul pelerinaj de vară. Credincioşi din Blaj, București, Brașov, Mediaș şi din alte părți ale țării, au venit să o cinstească pe Preacurata la capela devenită loc de pelerinaj din anul 1936.
Programul pelerinajului a început joi 14 august, ora 18.00, cu Vecernia Sărbătorii, urmată de Prohodul Maicii Domnului, Paraclisul Maicii Domnului și Novena, în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj. 

În ziua praznicului, la orele 8 dimineața pelerinii au pornit din fața Catedralei spre Cărbunari, în cântări mariane, recitând Rozariul, pentru a participa la Sfânta Liturghie, celebrată de la orele 10.
Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfinția Sa Claudiu, având alături preoți din diferite parohii ale Arhieparhiei și nu numai. După proclamarea Evangheliei, Preasfinția Sa Claudiu s-a adresat celor de faţă dând citire cuvântului Preafericitului Cardinal Lucian, care din motive obiective nu a putut fi prezent.

Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși,

Săptămâna trecută am trăit bucuria celebrării Sărbătorii Schimbării la Față a Domnului nostru Isus Cristos. Ne-am putut pune în mod simbolic în locul ucenicilor care văd extraordinara lumină a Gloriei Cerești și au privilegiul deosebit de a auzi glasul Tatălui, un glas după care au tânjit toți proorocii Vechiului Testament. Cât de dulce, de plin de iubire, de consolator poate fi acest glas! Și ce n-am da și noi să ne învrednicim să-L auzim... Iar dacă ochii noștri ar putea contempla doar pentru o clipă lumina cerească a prezenței lui Dumnezeu, cum s-ar înflăcăra de iubire inima noastră! Am fi pe urmele lui Petru, gata să eternizăm acel moment și să rămânem pentru totdeauna în această viziune beatifică!: „Doamne să facem trei corturi”.

Există însă legitima posibilitate de a ne întreba: „Ce legătură are asta cu noi?  Oare facem și noi parte din acest mister sau îl putem doar contempla din exterior?” Sărbătoarea de astăzi, iubiți credincioși, răspunde la această întrebare profundă a fiecăruia. Fiindcă Maica Sfântă, chiar dacă este Născătoare de Dumnezeu și Mamă a Fiului Unul-Născut a Celui Preaînalt, este și rămâne o creatură, la fel ca noi, care ne inspiră și ne dă speranța că și noi putem să ajungem, împreună cu ea, să contemplăm mărirea lui Dumnezeu. În ea și prin ea, Tatăl ne vorbește nouă.

Maica Sfântă este astăzi „ridicată cu trupul și cu sufletul la cer” în tradiția latină, același mister fiind exprimat în tradiția orientală prin expresia „adormirea Maicii Domnului”. Expresiile sunt echivalente, și una și alta exprimând același mister, adică faptul că Maica Sfântă, fiind scutită de păcatul strămoșesc printr-un privilegiu extraordinar, este scutită și de efectul acestuia, adică moartea. Prin urmare Maria, într-o clipire de ochi, trece de la viața aceasta la viața veșnică, contemplând chipul minunat al Tatălui ceresc și ascultând glasul Său iubitor.

Iată marele semn de speranță pentru noi. Iată unde putem ajunge și noi. Maica Sfântă ne dezvăluie calea înspre Fiul Său, la fel ca la nunta din Cana: „Faceți tot ceea ce El vă va spune”. Glasul Tatălui, auzit de ucenici pe muntele Tabor are același sens: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe acesta să-L ascultați!”. Celebrând sărbătoarea de astăzi cunoaștem așadar destinația noastră și știm și calea: ascultarea față de cuvântul Mântuitorului.

E adevărat că nu e întotdeauna simplu în lumea în care trăim, să ținem calea dreaptă. Sunt atâtea capcane, atâtea ispite, atâtea motive de descurajare, ce ne fac să devenim săraci în credință, săraci în Dumnezeu. Tocmai de aceea, Maica Sfântă este alături de noi tot timpul pentru a ne încuraja, pentru a ne ajuta să ne ridicăm, să ne repunem pe cale. Și dacă ne simțim cu adevărat săraci, Maica Sfântă se face Maică a Săracilor, ca și aici, la Cărbunari. Fiindcă adevăratul sărac este cel care este sărac de Dumnezeu. Și care dintre noi oare, nu are nevoie să se îmbogățească încontinuu în acest sens?

Acest Sanctuar a avut șansa să fie primul din lume, ridicat după cel din Banneux. Cei care l-au dorit aici, ierarhi, călugări, credincioși, au perceput bine nevoia profundă a prezenței Maicii Sfinte lângă noi. În mod providențial, Sanctuarul a beneficiat tot timpul, de-a lungul istoriei sale, de oameni care au trăit spiritul sărăciei evanghelice și l-au împărtășit credincioșilor dornici și însetați de Dumnezeu. Cel pe care l-am cunoscut poate cel mai bine cu toții în ultimul timp și care a decis nu doar să slujească, ci să și trăiască aici, într-un autentic spirit de sărăcie este iubitul nostru părinte Jean Baptiste. Sunt convins, așa cum sunteți și voi, că ne privește, se bucură și celebrează împreună cu noi această sărbătoare. Pe urmele Mariei, el a trăit deja misterul Adormirii Maicii Domnului și acum prin îndurarea lui Dumnezeu, contemplează Fața Domnului și aude cuvintele Sale. A pictat pe icoane și în sufletele fiilor săi spirituali și a credincioșilor care l-au întâlnit, chipul lui Cristos, lăsând în viețile noastre parfumul spiritual al prezenței Maicii Sfinte și al sfinților. Împreună cu el, să ne rugăm Fecioarei Săracilor să ne învrednicească de un alt demn urmaș pentru acest minunat Sanctuar.

În această mare Sărbătoare și în acest loc, credincioșii pot astăzi beneficia de darul Indulgenței Plenare. Pentru aceasta este necesară spovada, astăzi sau câteva zile înainte ori după ziua sărbătorii, cuminecarea și rugăciunile următoare: Crezul, Tatăl nostru și Născătoarea de Dumnezeu, toate acestea recitate la intenția Sfântului Părinte.

Fecioara Săracilor să ne binecuvânteze cu harurile Sale și cu ocrotirea Sa de Mamă iubitoare!

Lăudat să fie Isus!

După terminarea Sfintei Liturghii s-a oficiat Sfințirea apei, cu consfințire la Inima Neprihănită a Preasfintei Fecioare Maria, urmată de parastasul de pomenire pentru preoții care au ostenit la Cărbunari.

ACC

SURSA și album FOTO

În țara frumosului...

Ne este teamă uneori să ne prezentăm ca români fiindcă suntem conștienți că puteam face și multe rele, dar ar trebui să fim și foarte mândri de faptul că reușim atât de multe lucruri frumoase! Și, deși nu este un merit al nostru, ar trebui să fim mândri de faptul că țara noastră este o adevărată „grădină a Maicii Domnului”, căci tot o sărbătorim astăzi, având în ea frumuseți puțin găsite pe la alte neamuri.

Nu trebuie să ne ascundem după deget atunci când vine vorba de top țări frumoase, fiindcă a noastră are cele mai multe forme (de relief), ar culori atrăgătoare și reprezintă mereu o ispită ce nu poate fi izgonită cu un simplu gând... fapt clar este „viciul” pe care îl are prințul Charles al Marii Britanii pentru acest paradis regăsit.

Nu știu câți știu, dar patria noastră poartă un tezaur de frumuseți și locuri virgine pe care multe țări le-au pierdut din cauza exploatărilor de toate soiurile, așa că, mulți, ba trebuie să subliniez, foarte mulți, vin de la mulți kilometri pentru a se bucura de vederi, timpuri și așezări minunate.

Unii și-ar duce în țara de origine și aerul de la noi... azi mâine ne aflăm și noi pe lista celor care exportă conserve cu aer... :)

Sunt atât de multe locuri frumoase pe întinderea acestui binecuvântat pământ de sub picioarele noastre încât îmi este imposibil să ale unul... peste tot vezi locuri pline de bucurie și oameni frumoși. Știu că parcă aș face o referire la piesa celor de la Cassa Loco (Eterna și fascinanta Românie), dar să știți că eu așa am văzut și văd...

Vă propun, din drag și dragoste față de această țară, să facem și să păstrăm curățenia în ea și în sufletele noastre! 

Și pentru că tot veni vorba de Cassa...

România este inegalabilă și de aceea vă invit să intrați pe Inegalabila Românie şi să încărcărcați în aplicaţia de acolo cât mai multe poze cu România cu care ne mândrim.

VEZI https://www.facebook.com/InegalabilaRomanie/app_1494913710726497

Papa Francisc va beatifica 124 de martiri coreeni

“Chiar dacă trupurile lor sunt pline de sânge, ei nici măcar nu se plâng. Refuză să renunţe la credinţa lor şi spun: Învăţătura lui Dumnezeu este foarte clară, nu putem să nu o urmăm. Astfel trebuie să nu ascultăm de părinţii noştri şi de rege. Au spus că este o mare onoare să moară pentru Dumnezeu sub lama unui cuţit”. Aşa a scris în anul 1791 guvernatorul de Jeonju, în raportul înaintat Înaltei Curţi, care a decis uciderea prin decapitare a lui Paolo Yun Ji-chung şi Giacomo Kwon Sang-yeon.

Paolo Yun este primul dintre cei 124 de martiri coreeni, ucişi între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, care vor fi beatificaţi sâmbătă, 16 august, la Seul, de către Papa Francisc. Cufundaţi fiind într-un climat de relativism, în care credinţa noastră este mereu supusă unor diferenţieri şi echivocuri, derulând biografiile noilor fericiţi, suntem loviţi de simplitatea şi de radicalismul mărturiilor primilor catolici coreeni, care au trebuit să îndure timp de 100 de ani, unul dintre cele mai cumplite valuri de persecuţie din istorie.

Spre exemplu, iată ce scrie un episcop chinez despre martiriul lui Mattia Choe In-Gil şi a altor tovarăşi: “La întrebarea acuzatorilor: Îl adoraţi pe Isus mort pe cruce? Toţi au răspuns cu curaj “DA”. Când le-au cerut să renunţe la credinţa lor au spus: suntem gata să murim de o mie de ori, decât să renunţăm la credinţa în adevăratul nostru Mântuitor, Isus Cristos. Mattia Choe a fost unul dintre primii cateheţi aleşi de către Pietro Yi Seung-hun, pentru a promova credinţa. A fost un excelent catolic, care s-a angajat să răspândească mărirea lui Dumnezeu cu credinţă, zel şi devotament”.

Iubirea lui Cristos mai puternică decât orice iubire umană, cum a fost şi pentru Giacomo Won Si-bo, martir în 1799, după ce luni întregi a fost bătut, torturat şi mutat dintr-o închisoare în alta. În ultima etapă de întemniţare, a fost urmat de soţie, de fii, de prieteni, toţi în lacrimi. Acesta a spus: “Pentru slujirea Domnului şi mântuirea sufletelor, nu trebuie să urmăm instinctele umane. Dacă suportăm toate durerile vom fi răsplătiţi de fericirea întâlnirii Domnului nostru Isus Cristos şi a Sfintei Sale Mame. Dacă voi rămâneţi aici, inima mea va slăbi. S-ar putea să nu fiu capabil să perseverez în credinţă şi astfel aş comite o mare greşeală în faţa lui Dumnezeu. Vă rog, întoarceţi-vă acasă”.

Dorinţa de a răspândi credinţa în Isus şi de a salva sufletele a fost totală, iar un factor comun în toate biografiile lor este reprezentat de atitudinea în faţa temnicerilor şi a judecătorilor: întotdeauna explicându-le “doctrina” creştină şi invitându-i să-L urmeze pe Isus Cristos.

Citind aceste biografii, putem imediat identifica o paralelă cu ceea ce astăzi mulţi creştini trăiesc. Creştinii de astăzi sunt subiectul unei alte persecuţii cumplite, aşa cum vedem în aceste zile în Irak. Aici situaţia este încă în evoluţie, creştinii îşi părăsesc propriile case, dar soarta lor este agăţată de un fir. Totuşi, chiar şi aici, în toţi aceşti ani (pentru că persecuţia nu a început doar de câteva săptămâni) am putut vedea şi asculta multe mărturii de credinţă, în acelaşi timp o capacitate simplă şi excepţională de a îmbrăţişa Crucea, o serenitate în pofida caracterului tragic al evenimentelor. O decizie radicală pentru Cristos.

Toate acestea nu se abat cu nimic de la necesitatea de a face tot posibilul ca agresorii să fie opriţi, iar creştinii să fie salvaţi de la genocid. Dar, ascultând cu atenţie aceste mărturii, înţelegem că, în mod paradoxal, noi suntem cei care avem nevoie de ajutorul lor, pentru a învăţa să trăim aceeaşi radicalitate în Cristos, pentru a avea aceeaşi conştiinţă de apartenenţă la Cristos, pentru a fi gata şi noi - în martiriul vieţii de zi cu zi sau în momentul în care ni se va cere o mărturie – să spunem cu bucurie: “Suntem gata să murim de o mie de ori, decât să renunţăm la credinţa în adevăratul nostru Mântuitor, Isus Cristos”.

Astfel încât, mâine, 15 august, rugăciunea pentru creştinii persecutaţi devine rugăciune pentru convertirea noastră. Solidaritatea maximă pe care putem să o manifestăm acestor fraţi ai noştri este viaţa noastră încredinţată în totalitate lui Cristos.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:www.lanuovabq.it

România, țara cu detoate!

Deseori am auzit confrați care îmi spuneau că pleacă peste hotare în excursie sau în concediu/vacanță și nu înțelegeam ce este mai deosebit acolo decât la noi.

Avem câmpii întinse de o frumusețe clipitoare, pline de flori cu un bogat miros și colorit; dealuri verzi și pline de plante medicinale; munți ce respiră aer curat și sărută nori; păduri adânci și pline de mistere, cu animale, păsări și insecte minunate; râuri, deltă și mare... avem ceea ce puțin țări în lume par să aibă și cu toate acestea... românii fug peste graniță!

Pentru mine, și prin asta nu vreau să jignesc nici o țară, patria mea este cea mai frumoasă, care corespunde inimii mele și în care găsesc tot ceea ce mi-aș dori. Orice aș vrea, ea îmi oferă. Avem locuri atât de frumoase și multe încât nu știu dacă mi-ar ajunge această viață să le văd pe toate (deseori îmi imaginez că atunci când nu voi mai fi în acest trup, poate că fiind spirit viu voi putea călători, și atunci voi avea timp suficient să-mi duc visul la bun sfârșit...)

Dacă este să aleg un loc minunat, atunci mă gândesc la Munții Trascău. Acolo aș vrea chiar să și locuiesc. Oamenii de acolo duc o viață grea, dar bogată...

România este inegalabilă și de aceea vă invit să intrați pe Inegalabila Românie şi să încărcărcați în aplicaţia de acolo cât mai multe poze cu România cu care ne mândrim.

VEZI https://www.facebook.com/InegalabilaRomanie/app_1494913710726497

Un nou volum în lumea livrească...

Dragii mei, cu bucurie vă anunț apariția celui mai recent material scris de mine, Gânduri din jurnalul Sofiei publicat la editura Surorilor Lauretane din Baia Mare. Tocmai ce a ajuns la Blaj și sunt tare încântat de cum arată :)

Dacă în luna mai „a venit pe lume” materialul Labirintul haosului meu în colecția de proză scurtă a editurii EuroPress (București), material ce a fost finalizat în 2012, iată că acum apare, la ceas de sărbătoare, Gânduri din jurnalul Sofiei ce se vrea a fi un fel de cadou aniversar la împlinirea a 10 ani de la publicarea primei mele cărți.

Copertă pentru materialul

Labirintul haosului meu

Pentru comandă, click pe imagine sau aici în format electronic

Un fragment, aici!

Și iată câteva gânduri, ispititoare, despre noua carte lansată:

„Un „roman” poate reprezenta viața fiecărei persoane în parte, trecute, prezente sau viitoare iar istoria sa este una particulară, irepetabilă, deci nouă și proaspătă așa că, pur și simplu fiecare om este o „carte”. Dar pentru că nu-i putem „citi” pe toți oamenii, avem deseori tendința de a căuta poveștile lor în cărți.

Romanul de față nu face decât de a inventa o viață nouă, cititorul fiind însoțit de personaje fictive pe un drum uneori emoționant, alteori incitant, găsind diverse învățăminte ce pot fi de folos tuturor, dar și trăind alături de ele anumite sentimente și evenimente ce le putem regăsi uneori în viața noastră sau a cunoscuților. Însă, deși este o ficțiune, acest material ne poate da de gândit, ne poate inspira, încuraja și indica o direcție.

Viața are suișuri și coborâșuri, uneori cădem și ne rănim grav, alteori urcăm și ne simțim bine respirând aerul victoriei, dar nu mereu viața ne dă tot ceea ce ne dorim. Ceea ce este important rămâne ceea ce devenim la sfârșit, dacă am reușit să ne cucerim cetatea inimii și a minții, să ne autodepășim și să fim ceea ce El ar dori să fim, iar asta numai și numai pentru (că vrea!) fericirea noastră.

Ai în mână un roman care uneori este ca o curgere lină de apă, alteori acțiunea se amplifică și se schimbă rapid la răscruci și te conduce pe căi nebănuite , îți dă de gândit și te pune să reflectezi mai abitir la viața personală.

Te invit la a descifra gândurile din spatele ideilor, cuvintelor și faptelor, așa că lasă-te fermecat de o viață pentru a înnoi viața ta!”

Copertă pentru materialul

Gânduri din jurnalul Sofiei

Click pe imagine pentru a o mări!

Și, fiindcă îmi sunteți dragi, iată că mai jos vă las câteva date culele din jurnalul personal cu privire la materialul prezentat.

3 aprilie 2011 (ora 8³⁰) – În urma unui vis ciudat, prin care mi se „revelează” povestea, încep să scriu primele mele idei pe o hârtie ce își aștepta gândurile mele.

Timp îndelungat citesc romane, cărți de spiritualitate, poezii, mă adâncesc în meditații, rugăciune și fac cercetări amănunțite pentru a mă lămuri asupra anumitor chestiuni.

4 aprilie 2012 (ora 4³⁰) – Finalizez materialul, prima lui formă.

29 iunie 2012 – Finalizez materialul, a doua formă, incluzând, după un timp în care a acesta a fost lăsat la „dospit”, ultimele gânduri culese; șterg, adaug, „rotunjesc”, ideile, povestea…

02 iulie – Materialul este trimis la corectat, primesc recomandări.

17 iunie-31 iunie 2014 – Ultima corectură

01 iulie 2014 – Trimit cartea spre tipografie. De acum aștept…

13 august 2014 – materialul ajunge la Blaj

Trebuie să spun că, fără aportul unor oameni inimoși, aceste materiale nu ar fi văzut cerneala tiparului :), așa că le mulțumesc și pe această cale.

Deși la urmă, dar nu și în sufletul meu, le mulțumesc acelora care mi-au fost de real ajutor la realizarea acestui modest material și care mi-au pus la dispoziție, uneori, cele mai intime gânduri chiar și din jurnalele sau corespondențele personale. Celor care, cu timp și fără timp, au lecturat în tihnă și mi-au dăruit sfaturi importante, încurajându-mă în același timp să continui munca și chiar să o public spre folosul tuturor acelora ce doresc să o lectureze.

Nu pot uita de ajutorul venit din partea soției mele Aurelia, al prietenelor Miriam (Ciufudean) Deac., Ramonei Pintilii, Octaviei Sărătean, Robertei Dumitriu, Nicoletei Oniga cât și al pr. Mihai C. Szilagy, pr. Anton Rus, teolog Rareș Vestemean, Sorei Superioare Ambrozia, surorilor călugărițe Grația (CSL) și Benigna (CMD), fr. Ionel (AA), și celor care au sprijinit într-un fel sau altul acest modest material făcând posibilă apariția lui: Maria Rus, Valeria H. Angela G., Claudia I., Maria B., Rodica, Anda Iacob, Nona, Narcisa, Fam. Stânea, Horea Romulus Luncean, Virgil Niiranen, Sorin Opriș, Daniel Nicula, Petru Fulea, Ioan Mihălțan, Mihai Teodorescu, Mircea S., Costel I., Horea B., C.A.R. CREDIT Teiuș (Sucursala Blaj) cât și acelora ce au dorit să rămână în anonimat.

Tuturor le mulțumesc!

Papa Francisc va vizita "cimitirul copiilor avortați"

În timpul călătoriei sale în Coreea de Sud, din 13 în 18 august, Papa Francisc va vizita "cimitirul copiilor avortați" din Kkottoghnae, unde se va ruga pentru copiii nenăscuți, a anunțat Vaticanul citat de National Catholic Register.

Cimitirul este situat în parcul unui centru pentru persoane aflate în situații de risc (Foyer Kkottoghnae) construit în 1976 în Dieceza de Cheongju; în mijlocul frumosului parc sunt așezate sute de cruci mici și albe peste care veghează o statuie mare a Sfintei Familii. Scăderea ratei natalității este o adevărată problemă în Coreea de Sud, fiind una dintre cele mai scăzute din lume și având una dintre cele mai mari rate a avortului.

Foyer Kkottoghnae se datorează operelor cartitabile ale P. John Oh, fondatorul comunității “fraților și surorilor Kkottoghnae a lui Isus”, care a deschis centrul pentru a-i primi pe cei săraci, bolnavi, persoane fără adăpost, fără forme legale, persoane cu handicap și alcoolici. Centrul oferă astăzi ajutor pentru aproximativ 5.000 de oameni aflați în nevoie.

Traducere: ACC

Sursa:leblogdejeannesmits.blogspot.ro