Câştigătorii Premiilor Oscar 2015

Cea de-a 87-a ediţie a Premiilor Oscar şi-a desemnat câştigătorii. Pelicula Birdman a fost declarata Cel mai bun film şi i-a adus lui Alexandro Inarritu si Premiul pentru Cel mai bun regizor.

Britanicul Eddie Redmayne pleacă la Londra cu Premiul Oscar pentru Cel mai bun actor (The Theory of Everything), in timp ce Julianne Moore câştigă Oscarul pentru Cea mai bună actriţa în rol principal (Still Alice).

Paricia Arquette a fost desemnată câştigătoare la categoria Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru Boyhood, iar J.K. Simmons a triumfat la categoria Cel mai bun actor în rol secundar (Whiplash).

IATĂ LISTA CȂŞTIGĂTORILOR:

Best Picture – Birdman

Best Director- Alejandro Innaritu, Birdman

Best Actor- Eddie Redmayne, The Theory of Everything

Best Actress -Julianne Moore, Still Alice
Best Supporting Actor- J.K. Simmons, Whiplash

Best Supporting Actress- Patricia Arquette, Boyhood 
Best Adapted Screenplay- The Imitation Game

Best Original Screenplay-The Grand Budapest Hotel

Best Cinematography – Birdman

Best Costume Design – The Grand Budapest Hotel
Best Film Editing – Whiplash

Best Makeup and Hairstyling – The Grand Budapest Hotel

Best Original Score-The Grand Budapest Hotel

Best Original Song – “Glory,” Selma

Best Production Design – The Grand Budapest Hotel

Best Sound Editing – American Sniper

Best Sound Mixing – Whiplash

Best Visual Effects – Interstellar

Best Animated Feature – Big Hero 6

Best Documentary Feature – Citizenfour

Best Foreign Language Film – Ida 
Best Animated Short – Feast

Best Live-Action Short – The Phone Call

Best Documentary Short – Crisis Hotline: Veterans Press One

SURSA

Un om al străzii, înmormântat în Vatican

Sala de Presă a Sfântului Scaun a confirmat știrea privind înmormântarea în cimitirul german din Cetatea Vaticanului a unui om fără adăpost. Este vorba de Willy, om al străzii de origine flamandă, care a murit la 12 decembrie 2014 și a fost înmormântat la 9 ianuarie. Nu se știa bine câți ani avea, probabil 80, dar era cunoscut de mulți și frecventa biserica Sfânta Ana de la intrarea în Statul Cetății Vaticanului, fiind văzut deseori prin Piața Sf. Petru, Borgo Pio și Via di Porta Angelica. Parohul bisericii Sf. Ana din Vatican, pr. Bruno Silvestrini, i-a dedicat lui Willy Ieslea de Crăciun care este amenajată anual în parohia Papei, punând printre păstorii din jurul Pruncului și statueta unui om al străzii.

Iubea mult rugăciunea, avea o inimă bună, participa în fiecare zi la Sfânta Liturghie matinală de la Sfânta Ana și stătea mereu în același loc. ”Timp de peste 25 de ani frecventa Sfânta Liturghie de la ora 7.00”, a spus pr. Silvestrini într-un interviu la Radio Vatican pe 21 decembrie, când a explicat de ce a ținut ca printre păstorii din Ieslea de Crăciun să fie pusă și statueta unui om fără adăpost. ”Era un om foarte deschis și a strâns foarte multe prietenii. Intra în vorbă cu tinerii, vorbea cu Domnul în rugăciune, le vorbea de Papa, îi chema să participe la Sfânta Liturghie. Era o persoană de credință profundă” – a mai subliniat parohul. ”Mulți monseniori îi duceau de mâncare în anumite zile. Apoi nimeni nu l-a mai văzut și mai târziu am aflat despre moartea lui. N-am mai văzut atâta lume care bătea la ușa mea să mă întrebe când este înmormântarea, cum ar putea să fie pomenit, etc. Nu cerea niciodată nimic, dar era unul care îți vorbea și prin întrebări religioase, reușea să trezească drumul spiritual”.

Willy a murit la spitalul Santo Spirito, nu departe de Vatican, unde a fost dus cu ambulanța într-o seară de decembrie. I s-a făcut rău din cauza frigului, a căzut la pământ și câțiva trecători au chemat primul ajutor. A murit la 12 decembrie dar trupul său neînsuflețit a rămas la morga spitalului zile la rând pentru că nimeni nu a venit să facă identificarea. Când cei care-l cunoșteau nu l-au mai văzut pe stradă, au început să-l caute în diferite locuri și au ajuns în cele din urmă la spitalul Santo Spirito. Cheltuielile de înmormântare au fost susținute de o familie de limbă germană. Sfânta Liturghie pentru odihna sufletului său a fost celebrată în capela cimitirului teutonic, după care Willy a fost înmormântat în vechiul Cimitir German din Statul Cetății Vaticanului.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic, Cluj-Napoca 2015 are un imn!

Asociaţia Tineretului Român Unit – ASTRU Cluj împreună cu Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla, au bucuria de a anunţa câştigătorul concursului pentru selecţia imnului Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic care va avea loc anul acesta între 22-26 iulie 2015 la Cluj-Napoca, în cadrul Capitalei Europene a Tineretului.

Juriul a fost compus din Sr. Lucia Bumb OSBM – profesor de educaţie muzicală la Liceul Greco-Catolic Inochentie Micu Cluj-Napoca; Sr. Dominica Hîrb CMD – profesor de muzică la Seminarul Teologic Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” Cluj-Napoca; Pr. Lect. Univ. Dr. Florin Casian Bozântan – cenzor al Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, de Cluj-Gherla; Prof. Rodica Bucurescu – profesor pensionar de limba şi literatura română care au selectat finaliştii, iar PS Dr. Florentin Crihălmeanu – episcop eparhial de Cluj-Gherla a ales imnul câştigător.

Conform regulamentului concursului, propunerea de imn care a fost selectată transpune tema întâlnirii, vocaţia personală, formulată: „Căutători de fericire”, bazându-se pe motto-ul întâlnirii: „Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Evanghelia după Matei 5,8), iar selecţia a urmărit următoarele criterii: să fie o creaţie proprie şi originală în totalitate, fără a fi permisă preluarea oricăror elemente ale altor creaţii făcute publice; să nu fi fost făcută cunoscută publică, în întregime sau ca părţi ale acesteia; să reflecte identitatea creştină a evenimentului şi să se inspire din tema evenimentului.

Titlul imnului câştigător este „Fericiţi cei curaţi cu inima” şi a fost compus de Corul „Angeli” din Cluj-Napoca, în limba română. Redăm în continuare versurile imnului, urmând să anunţăm cât de curând evenimentul de lansare care va avea loc la Cluj-Napoca şi unde va fi interpretat pentru prima dată public acest imn în cele trei limbi oficiale.

După cum am anunţat săptămâna trecută, am pregătit o surpriză pentru toţi participanţii la concurs. Ne dorim, cu acceptul fiecărui concurent, ca în următoarele luni să reuşim publicarea unui album cu toate piesele înscrise în concurs pe care să îl punem la dispoziţie celor interesaţi. Detalii vor fi oferite participanţilor în săptămânile care urmează, urmând ca în funcţie de acordul lor acest proiect să fie realizat.

Fericiţi cei cu curaţi cu inimaMuzica şi versurile: Corul „Angeli” Cluj-Napoca

Refren: Fericiţi cei curaţi cu inima
Pe Domnul viu cu ochii noştri-L vom vedea!
În preajma Lui, asemenea copiilor
Trăim acum sfinţenia

I. În casa Lui Tatăl ne invită
Cristos e Poarta, ne va primi!
Cu inima curată ne îndeamnă
în prietenia Lui să trăim.

II. Pe drumul vieţii ne însoţeşte
Cristos e bun Învăţător
Vorbe de taină ne şopteşte
în umilinţă, Îl ascultăm.

III. Cu braţ puternic ne va ocroti
Singurul Domn al vieţii noastre
În frumuseţe-L vom recunoaşte
Cristos e Prieten, zi de zi.

Corul „Angeli” s-a înfiinţat în anul 1995, din iniţiativa unui grup de tineri entuziaşti, în cadrul parohiei greco-catolice de la biserica Bob, la acea dată unicul lăcaş de cult din Cluj-Napoca retrocedat Bisericii Române Unite, Greco-Catolice.

Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic (INTC) din România s-a născut în urma dorinţei tinerilor din diferite dieceze şi eparhii de a se întâlni, de a se cunoaşte mai bine, de a împărtăşi trăirea valorilor şi de a manifesta credinţa creştină împreună. INTC are loc o dată la trei ani şi este organizată alternativ de o dieceză romano-catolică şi de o eparhie greco-catolică.

Prima ediţie a avut loc în anul 1992 iar cea din 2015 va fi a XIII-a. La această întâlnire participă tineri din cele 12 dieceze şi eparhii din România, tineri de alte confesiuni (în special ortodocşi) şi grupuri de tineri invitaţi din alte ţări.

via INTC.ro

Sora Candida, 108 ani: „Locul potrivit pentru mine este acela în care Dumnezeu

Pe 20 februarie, sora Candida a împlinit 108 ani. Această venerabilă vârstă la care a ajuns sora Candida Belotti, o face să fie cea mai în vârstă religioasă din lume. S-a născut pe 20 februarie 1907, în Quinzano (Verona), și și-a petrecut întreaga viață printre bolnavi, fiind asistentă medicală, până la vârsta de 93 de ani.
    
„El face totul”. Anul trecut, la împlinirea vârstei de 107 ani, sora Candida s-a întâlnit cu Papa Francisc, și a participat la Sfânta Liturghie celebrată de acesta la casa Sfânta Marta. Cu acea ocazie sora Candida a spus: „în mai mult de 80 de ani de viață religioasă nu am regretat niciodată alegerea făcută, nici măcar pentru o clipă. Toată viața mea m-am gândit la aceasta: locul potrivit pentru mine este acela în care Dumnezeu mă pune. Doar aceia care experimentează fericirea apropierii de Dumnezeu, pot înțelege cât este de abundentă iubirea Sa pentru noi, și câtă seninătate ne lasă în suflet. Rugăciunea mea preferată? Sfântul Rozariu. Dar există și o altă rugăciune pe care o repet mereu în timpul zilei: <>”. Și acelora care au întrebat-o despre secretul longevității sale, aceasta a arătat cu degetul spre cer, răspunzându-le: „El face totul, eu pur și simplu îi mulțumesc, și rămân acolo unde ascultarea m-a trimis”.
    
„Viața sa”. Fiică a unui cismar și a unei casnice, a intrat în Institutul pentru ajutorul bolnavilor (institut religios feminin) din Lucca, pe 5 ianuarie 1931, și a profesat voturile pe 16 iulie 1932. A lucrat în diferite locuri din Italia: Fonte dei Marmi, Roma, Torino, Camaiore și Viareggio. Din anul 2000, de la împlinirea vârstei de 93 de ani, se află la Lucca. Chiar și astăzi este extrem de lucidă și menține un caracter vesel și dinamic: în fiecare dimineață de trezește în zori, își aranjează camera și participă la Sfânta Liturghie la ora 05.00.

Traducere: Liviu Ursu
 

Sursa:www.tempi.it

Înmormântarea Părintelui Țendea Simion

Înmormântarea Părintelui Țendea Simion (1967-2015) – Teiuș, 23.02.2015

Fericită este calea pe care mergi astăzi, că s-a gătit ție loc de odihna.

Întoarce-te suflete al meu, întru odihna ta,

că Domnul bine plăcut ție.

(prohimen, slujba înmormântării preoților)

După o lungă suferință fizică, a trecut la casa Tatălui preotul Țendea Simion.

Alături de părinții vârstnici, de soție, de cei doi copii și de familia îndoliată, Pr. Simion a fost prohodit azi de un număr impresionant de preoți, care l-au condus pe ultimul drum, pe cel care a slujit la altarul Domnului mai bine de 20 de ani.

Celebrarea înmormântării a început la orele la orele 13.⁰⁰ la Biserica parohială din Teiuș, localitatea de naștere a părintelui. Celebrarea, la care au participat și un număr mare de credincioși, veniți îndeosebi din Parohiile Teiuș și Micăsasa, dar și de cunoscuți și prieteni, a fost un moment privilegiat de rugăciune și reculegere, dar și de speranță și solidaritate.

În mesajul de condoleanță și cuvântul de învățătură ocazionat de eveniment, dat citire de către Vicarul Mitropolitan Pr. Ioan Fărcaș, Arhiepiscopul Major Cardinalul Lucian spunea printre altele: „Însoţim cu rugăciunea noastră, în drumul spre îmbrăţişarea cu Cerescul Tată, pe fratele nostru părintele Simion Ţendea. Părintele Simion! Preotul Simion! Aceasta e marea minune pe care dorim să o descoperim astăzi, atât cât putem. Cu preotul, lui Cristos, mai marele preoţilor, îi place să se identifice, în aşa măsură încât cel cu care se identifică să devină un alter Christus, adică un alt Cristos. Nu e aceasta marea minune? Din 5 decembrie 1993, deci de mai bine de 20 de ani, Cristos s-a unit intim, prin sacramentul hirotoniei, cu slujitorul Său, părintele Simion. Şi de atunci, viaţa părintelui a devenit viaţa în Cristos. […] Părintele a fost un desăvârşit bărbat al familiei. Pentru el familia a fost locul unde, după truda zilei, dimpreună cu soţia lui, Monica, cu copilaşii lui, îşi celebra liturghia de mulţumire pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu. A trăit, cu întreaga familie, modest. Dar, „Cel care nu a avut nici măcar un loc unde să-şi plece capul”, Isus Domnul, să-i ofere acum strălucirea şi frumuseţea paradisului, de unde să vegheze asupra familiei sale, asupra părinţilor, asupra comunităţii lui parohiale”.

Pr. Prof dr. Călin Pațulea a vorbit mai apoi despre sensul suferinței și al câștigării vieții veșnice, iar Parohul locului, Pr. Vicar Mitropolitan Turcu Paul a luat iertăciunile.

Preotul Simion Țendea s-a născut la data de 28 ianuarie 1967 la Teiuș. A studiat teologia la Institutul Teologic Universitar din Blaj (1990-1994), făcând parte din prima promoție de seminariști de după perioada de persecuție a Bisericii Greco-Catolice, și a obținut ulterior diploma de licență și master la facultatea de teologie Greco-Catolică, departamentul Blaj din cadrul Universității „Babeș-Boliay” din Cluj Napoca. A fost hirotonit la 5 decembrie 1993 de către Arhiepiscopul Major Lucian Cardinal Mureșan. A activat ca preot misionar în mai multe parohii iar ca paroh al comunității din Micăsasa (Protopopiatul Blaj) s-a implicat cu dăruire misiunii preoțești și alături de zidirea de consțiințe a contribuit sunstanțial la construirea unei noi biserici. Trece la Domnul în seara zilei de vineri, 20 februarie 2015, precedându-și părinții vârstnici, soția și cei doi copii.

Domnul vieții, care a distrus moartea prin moartea Sa, să-i dea vrednicului său slujitor, Preotul Simion, odihna veșnică și strălucirea chipului Său. Să se odihnească în pace!

Sursa: bru.ro

Vreţi să aveţi o căsătorie solidă? Atunci trebuie să începeţi cu „Principiul

de Brendam Malone

Legenda spune că atunci când Hernán Cortés, un conchistador spaniol, a debarcat în Mexic, le-a ordonat oamenilor săi să „ardă corăbiile” – un gest care le arăta clar că nu exista cale de întoarcere, nu mai puteau da înapoi de la aventura căreia i se dedicaseră încă din momentul îmbarcării.

Cât rău social ar fi prevenit în cultura noastră, dacă cuplurile ar adopta o astfel de atitudine şi în privinţa căsătoriei?

Poate acum, citind asta, vă spuneţi: „Ia stai un pic, păi eu unul sunt dedicat partenerului meu şi nu mă gândesc nicio clipă să reneg jurămintele şi să intentez divorţ”.

Sigur; dar v-aţi gândit vreodată că poate Principiul Cortés înseamnă mai mult decât a nu divorţa?

V-aţi gândit vreodată că poate e vorba să plecaţi de pe plajă împreună, pentru că nu mai are rost să pierdeţi vremea în nisip, odată ce corăbiile au fost distruse?

Vedeţi, Cortes ar fi putut pur şi simplu să sabordeze corăbiile, sau să le eşueze pe uscat, dar alegerea sa a fost una drastică, să le ardă.

Dacă navele ar fi fost doar scufundate în golf, sau eşuate pe nisip, ar fi continuat să existe, ceea ce ar fi dat naştere tentaţiei de a privi înapoi sau de a le considera o cale de scăpare, oricât de improbabilă – dar a le distruge complet nu lasă altă cale decât spre înainte.

Chiar dacă nu luaţi în considerare cu seriozitate posibilitatea divorţului, încă poate fi mult prea simplu să vă întoarceţi cu gândul spre zilele dinaintea căsătoriei, ori să nu investiţi atât de mult efort şi dăruire în călătoria în care aţi plecat împreună cu jumătatea dumneavoastră.

În astfel de cazuri poate că nu vă îndepărtaţi de partener, dar încă apelaţi la echivalentul metaforic al revenirii la bordul navei „Independenţa – Viaţa dinaintea căsătoriei” pentru a visa romantic cu ochii deschişi (indiferent dacă aşa zisa navă poate pluti sau nu, indiferent dacă merge undeva sau stă pe loc), iar acest lucru poartă semnificaţia unei căsătorii căreia îi puneţi o frână bruscă – chiar dacă doar pe moment.

Succesul în căsătorie nu înseamnă să legi două bărci una de alta pe drumul către înainte, ci înseamnă să le distrugi temeinic pe amândouă pentru a construi ceva cu totul diferit – noua navă “Unirea – Uniţi în dăruirea pentru celălalt”, dacă acceptaţi metafora – pe care veţi să călătoriţi împreună fără a privi înapoi, cu orice preţ, pentru că acolo în spate nu mai există nimic nici măcar pentru o privire nostalgică.

Sursa:stiripentruviata.ro

„Oh, nu, predica!” Decalogul preoților...

„Oh, nu, predica!” Recunoașteți, de câte ori, cu spirit mai puțin creștin, v-au fugit prin minte aceste cuvinte, atunci când preotul a început predica în timpul Sfintei Liturghii? Acesta nu este doar un gând al multor credincioși, ci și al Sfântului Scaun, care a dorit să reitereze importanța predicii din timpul celebrărilor. Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor a publicat un „Directoriu omiletic”, un text care dorește să îi ajute pe preoți să recupereze sensul acestei părți atât de importante a funcțiunii liturgice. „Nu este un moment de oratorie, nici un spectacol, cu atât mai puțin un val de acuzații”, a scris L'Osservatore Romano, amintind cuvintele Prefectului Congregației, Cardinalul Robert Sarah: Acesta este un text „care nu se naște fără un motiv, fără un de ce”. Și Benedict al XVI-lea a vorbit despre necesitatea unei predicări care trebuie să fie „artă”, iar Papa Francisc în „Evangelii Gaudium” a subliniat necesitatea acestui „minister important”.

Lungimea. Atât Cardinalul Sarah, cât și secretarul Congregației, Arhiepiscopul Arthur Roche, au insistat pe exigența ca predica să nu fie improvizată, ci pregătită, și că - la fel cum au învățat marii oratori ca Sfântul Ambrozie și Sfântul Leon cel Mare - ea trebuie să fie de ajutor credincioșilor în înțelegerea contextului liturgic în care este înscrisă. Cât ar trebui să fie de lungă? Nu există un cronometru, pentru că, a observat Sarah, „depinde de circumstanțe: în Europa poate 20 de minute ar părea prea mult, iar în Africa nu sunt suficiente. Acolo, oamenii vin de departe pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Este important, a notat Roche, ca predica să nu fie plictisitoare”.

Decalogul. Iată sugestiile date preoților (între paranteze, sursa):

1. Predica este pregătită cu grijă și ancorată la o cunoaștere profundă a Sfintei Scripturi, mai ales a Evangheliei (Prop. 19, Sinodul Episcopilor 2005).

2. Nu este un discurs oarecare, ci un discurs inspirat de Cuvântul lui Dumnezeu. Se poate apela la imagini sau la legende pentru a nu-i plictisi pe credincioși. (Card. Sarah, Prefectul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor).

3. Predica nu este un spectacol de divertisment, ci trebuie să dea sens și fervoare celebrării (Evangelii Gaudium, n. 138).

4. Predica nu poate fi improvizată: dimpotrivă, merită „o perioadă îndelungată de studiu, rugăciune, reflecție și creativitate pastorală” (Evangelii Gaudium, n. 145).

5. Predicarea trebuie să fie pozitivă, deoarece oferă „speranță mereu” și nu ne lasă „prizonieri ai negativismului” (Evangelii Gaudium).

6. Un bun predicator conduce „la înțelegerea a ceea ce iasă din gura lui Dumnezeu, la deschiderea inimilor în fața măririi lui Dumnezeu, la alimentarea credinței, la pregătirea unei comuniuni sacramentale fructuoase cu Cristos”. Este un predicator rău acela care „deși este un mare orator, nu este capabil să provoace aceste efecte” (Mons. Arthur Roche, Secretarul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor).

7. Predicatorul trebuie să-și organizeze predica, urmând această cale: alegerea a ceea ce trebuie să spună, de ce să spună, în ce mod să spună în fața acestei adunări specifice. Predicile diferă în funcție de celebrare: în timpul Liturghiilor de peste săptămână se recomandă o predică scurtă (Pr. Corrado Maggioni, subsecretarul Congregației).

8. O predică eficientă insuflă în ascultător dorința de cunoaștere sau de re-cunoaștere a lui Dumnezeu, prezentându-L într-un mod direct și clar, nu mototolit sau parțial (Filippo Riva, Oficial al Consiliului Pontifical pentru Comunicații Sociale).

9. O predică eficientă pune în pericol ceea ce „știe deja” ascultătorul (Filippo Riva).

10. Discursul unui preot trebuie să se întrupeze, să mărturisească o atitudine în fața vieții, o poziție umană (Filippo Riva).

Traducere: Liviu Ursu
 

Sursa:www.tempi.it