Un document cu suficientă dinamită pentru a spulbera toată civilizația

„Uneori adorm în timpul rugăciunii"

"Mi se întâmplă uneori să adorm în timpul rugăciunii," admite Papa Francisc, într-o prefață foarte personală noua ediție a Bibliei pentru tineri "Youcat", publicată în limba germană. "Dar asta nu contează, pentru că eu sunt ca un copil la picioarele tatălui său. Și asta este cel mai important."

"În rugăciune, simt în mod profund lucrurile pe care Domnul mi le spune." Dar, uneori, Dumnezeu nu-mi vorbește. "Și eu nu simt nimic, doar un gol profund, un vid total... Așa că am răbdare și aștept", a spus Papa Francisc tinerilor. De asemenea, le spune ca-și iubește vechea sa Biblie care l-a însoțit pe parcursul vieții sale. "A văzut bucuriile mele, a fost pătată de lacrimi. Aceasta este comoara mea cea mai de preț. O iubesc. Pentru nimic în lume n-aș renunța la ea."

"Noua Biblie a Tineretului îmi place mult." Te invită la lectură de la început până la sfârșit, prin ilustrațiile sale, prin culori, precum și explicațiile și mărturiile sfinților și ale tinerilor.

Biblia este o carte extrem de periculoasă

În prefața sa, Papa mai amintește că "Biblia este o carte extrem de periculoasă" și că astăzi mulți creștini sunt persecutați pentru că poartă o cruce și dau mărturie despre Isus. Alții sunt condamnați pentru că dețin o Biblie. Cartea cărților este atât de periculoasă încât în unele țări, trebuie să fie ascunsă "ca o grenadă de mână într-un dulap de haine." "Voi creștinii, aveți printre voi un document cu suficientă dinamită pentru a spulbera toată civilizația. Nu vă serviți de ea ca și cum ar fi o bucată de literatură bună și nimic altceva."

Papa Francisc îi invită pe tineri să vadă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, care aduce lumină în lume. "Ai ceva divin în mâinile tale. O carte ca un foc! O carte în care Dumnezeu vorbește. "Biblia nu este făcută pentru a rămâne pe un raft, ci în mâinile voastre pentru a fi citită de multe ori, în fiecare zi, singur sau împreună cu alții, a încheiat Papa.

Douăzeci de traduceri în 2016

Biblia "Youcat" este publicată de Fundația "Youcat" în Aschau și Viena. Se folosesc codurile și grafica catehismului " Youcat ", publicat în 2010 și care acum este disponibil în 39 de limbi. Textul este cel al traducerii ecumenice completat cu comentarii, explicații, povești, ilustrații și caricaturi. Ediția germă va ieși de la tipar pe 20 octombrie 2015. Douăzeci de traduceri ar trebui să fie publicate în 2016.

Traducere: ACC

(Sursa: APIC / KAP / mp)

Șase pași ai ispitei pe care nici Adam, nici Eva, nici tu, nici eu nu-i avem clari

Șase pași ai ispitei pe care nici Adam, nici Eva, nici tu, nici eu nu-i avem clari

De Silvana Ramos

Răul. Care este izvorul răului? Pentru unii răspunsul este simplu: izvorul răului este diavolul. Pentru alții răspunsul se concentrează pe ființa umană: suntem din natură răi. Carnea noastră este cea care ne face să păcătuim? Dacă ne gândim un pic, ar fi o eroare să zicem că natura noastră, aceeași în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, e rea. Nu se poate să fie așa. Tomas Spildlik ne zice că „ar fi greșit să ne gândim că trupul nostru (....) ar avea ceva negativ. Trupul lui Cristos este sfânt și suntem chemați să sfințim corpul nostru în uniune cu El”.

Este păcatul pe care-l comitem liberi cel care aduce răul în lume.  Realitatea sursei răului este încă un mister. De multe ori ispita vine de la diavol, alte ori suntem noi cei care alegem liberi să ne îndepărtăm de Dumnezeu.

Ceea ce este cert este că păcatul e direct legat de cum ne folosim libertatea.

Lucrul interesant este că la fel cum suntem capabil să cădem în păcat, în același fel suntem dotați cu instrumentele necesare să ne eliberăm. Pentru a ne elibera de ceva, însă, trebuie mai întâi să ne dăm seama că am fost înșelați și în ce mod am fost înșelați. Acest lucru de multe ori nu este chiar așa de evident.

Cum lucrează păcatul?

„Fiecare din noi administrăm un paradis. Este sufletul creat de Dumnezeu într-o stare de pace. Și fiecare din noi trăiește experiența șarpelui care penetrează sufletul nostru și ne seduce” – Tomas Spildlik

Pentru a răspunde e nevoie să analizăm istoria primului păcat, acela făcut de Adam și Eva. Șarpele intră în paradis, și prin jocurile lui, prin minciuni și seducție o convinge pe Eva. Șarpele o cunoștea pe Eva, la fel și diavolul, viclean cum e, ne cunoaște pe noi. Știe (bănuiește) la ce gândim și care sunt slăbiciunile noastre. Trebuie să le cunoaștem și noi.

Mecanismul păcatului

1. Sugestia. Șarpele sugerează o idee Evei. Sufletul nostru e un paradis, și cum șarpele a intrat în paradis fără ca Adam și Eva să-și dea seama, la fel intră și în sufletul nostru. Strecoară seducător un gând în mintea Evei: „E adevărat că Dumnezeu a zis: Să nu mâncați roade din orice pom din grădină?”. Această primă idee intră în gândirea Evei, care ajutată de imaginația ei și de fantazie poate gândea: „Vreau să mănânc din toți pomii din paradis. Vreau să mănânc din cei care ne este interzis”.Poarta de acces a păcatului este un simplu gând. Aceasta nu înseamnă că toate gândurile noastre ne duc la păcat, dar se începe de acolo. În această etapă nu există niciun păcat. Există doar gânduri care pot să fie mai mult sau mai puțin insistente. Nouă ni se întâmplă la fel. Un gând apare insistent (obsesiv) în mintea noastră. La fel ca muștiile care ne deranjează mereu. Nu sunt păcate în sine, dacă reușim să le ignorăm pleacă. De multe ori nu le ignorăm și devin din ce în ce mai insistente.
2. Conversația. Cu ispitele nu se dialoghează. Nu doar că Eva nu ignoră gândurile, dar intră și în dialog cu șarpele: „Din roadele pomilor din grădină putem să mâncăm, numai din rodul pomului celui din mijlocul grădinii ne-a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el, ca să nu muriți”. Șarpele găsește o fereastră și prezintă Evei o altă idee pe care o percepe bună și irezistibilă: „Veți fi ca Dumnezeu”. Până aici nu există păcat, dar să intri în dialog cu ispitele este periculos.  De câte ori începem o conversație cu ispitele! Cât timp și câtă energie consumăm dându-le spațiu în viața noastră!

3. Lupta și consensul. Răul este comis

„Un gând care după o lungă conversație s-a așezat în suflet nu va pleca ușor” – Tomas Spildlik

Eva continuă să vorbească cu șarpele și încearcă să spună că fără acel fruct se simt bine, dar argumentația șarpelelui este puternică. Eva știe ceea ce nu trebuie să facă, și chiar dacă știe tot face. Lupta consistă în a rezista să facem răul. Putem să alegem să nu facem diferite lucruri chiar dacă le dorim. Din păcate, totuși, în acest caz Eva se lasă convinsă de ideea șarpelui. Vrea să fie ca Dumnezeu. Chiar știind că Dumnezeu nu vrea, ea încearcă fructul pomului. În această etapă este comis păcatul. Bătălia a fost pierdută. Alegem liberi să săvârșim răul pe care nu-l vrem și pierdem paradisul.

4. Pasiunea ne face să pierdem libertatea

 „Cine cedează în fața răului de cele mai multe ori își slăbește caracterul său. Din această cauză se naște o constantă înclinație spre rău care crescând slăbește rezistența”. - Tomas Spildlik

Eva cedează în fața dorinței de a gusta din fructul interzis și devine sclava decizie sale. A pierdut paradisul pentru că nu a reușit să evite să încerce acel fruct care o atrăgea așa de mult. Aceasta este etapa finală și tragică. În același fel, și noi cădem deseori,  până acolo încât ne este din ce în ce mai dificil să ne ridicăm după fiecare cădere.

5. Comunicare păcatului. Păcatul Evei nu s-a limitat doar la ea. Eva i-a dat să guste din fructul interzis și lui Adam. Aceeași dinamică  dintre Eva și șarpe se repetă cu Adam. Astfel cedează ispitei și Adam. După cum Eva nu a păcătuit singură, la fel și noi nu păcătuim singuri. Pe cât de mic ar fi păcatul nostru, totuși are mereu consecvențe asupra celorlalți. Răul se comunică și aduce alt rău.

6. Rușinea pentru păcat și vinovăția. După ce au mâncat fructul, Adam și Eva își dau seama că sunt goi și se rușinează. Această rușine reflectă pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Se simt vinovați ceea ce îi distruge, făcându-i să se acuze reciproc. Păcatul lucrează la fel și astăzi în noi: după ce ne dăm seama de răul pe care-l facem, apare și vinovăția, care în loc să repare ne ține separați de Dumnezeu dacă nu acceptăm cu umilință limitele noastre și cerem iertare. Văzând cum lucrează păcatul în viața noastră, putem să luptăm contra lui. Este fundamental să fim conștienți de acțiunile nostre. Examenul de conștiință nu constă în a ne gândi  pur și simplu ce am făcut rău pe durata zilei, ci mai degrabă să recunoaștem modul în care gândim și cum aceste gânduri ne fac să acționăm.

Traducere: AMR

Sursa:aleteia.org

80 de ONG-ur...

Domnului Sorin Cîmpeanu
Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

Domnului Nicolae Bănicioiu
Ministrul Sănătăţii

14 octombrie 2015

„Vrem Educație pentru familie și societate,‎ nu formarea de pionieri sexuali pentru ideologia gender de tip comunist”

Stimate Domnule Ministru Sorin Cîmpeanu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,

Ați primit un Apel semnat de 67 de ONG-uri care solicită introducerea educației sexuale în școală. Motivele par dintre cele mai firești, în esență fiind invocată lipsa informațiilor de calitate, în condițiile în care în spațiul public se transmit masiv informații distorsionate despre sexualitate „din care lipsesc elemente ce țin de responsabilitate, înțelegerea funcționării propriului corp și respectul în relații intime”.

În timp ce necesitatea informării în privința sexualității este universală, de la o persoană la alta, de la o familie la alta, de la un stat la alt stat, de la o civilizație la alta, de la o perioadă istorică la alta au existat și există moduri diferite de abordare. Ca atare, o întrebare esențială este „Ce fel de educație despre sexualitate solicită semnatarii?”, deoarece identificarea unor probleme reale nu conduce automat și către identificarea unor soluții potrivite și eficiente.

Tipul de educație sexuală pe care semnatarii Apelului îl solicită, și pentru care militează de ani de zile, inclusiv prin introducerea acestui tip de educație prin intermediul materiei școlare Educație pentru sănătate, care ar deveni obligatorie, este axat pe denormativizarea familiei binare heterosexuale în fața oricăror comportamente sexuale consimțite și pe promovarea contracepției și avortului ca soluții complete și ideale la problema sarcinilor nedorite.

Acest tip de educație sexuală este generat de un sistem de valori hedonist în care este centrală plăcerea individuală în condiții de siguranță fizică. Acest sistem de valori a promovat necesitatea consimțământului în relațiile sexuale și eliminarea abuzului, fără a reuși să le obțină, în schimb a agravat probleme precum disoluția familiei, nașterea și creșterea copiilor în afara familiei, nefericirea personală. La nivel de stat, el a dus la probleme care nu existau anterior: statul trebuie să sprijine mamele singure, din ce în ce mai numeroase, prin ajutoare sociale, în timp ce rata natalității a scăzut sub limita de înlocuire a populaţiei.

Privind în istorie, vedem că acest tip de educație sexuală a fost promovat încă dinainte de anii ʼ50, el precedând ceea ce s-a numit „revoluția sexuală a anilor ʼ60”. Deși în prezent el este prezentat ca un panaceu contra bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite, el nu a împiedecat explozia acestora în urma revoluției sexuale. Mai mult, această explozie este corelată cu explozia hipersexualizării din mass-media și din spațiul public, în general, la care educația sexuală anti-familie și-a adus contribuția, prin promovarea în spațiul public a sexualității, privată prin natura ei.

Răspunsul la problema hipersexualizării nu este mai multă sexualizare decât în logica celor care au crezut că răspunsul la problemele comunismului este mai mult comunism. Aceasta logică este intrinsecă acestui tip de educație sexuală. Potrivit ei, este firească cererea pe care un profesor universitar de sexologie din Danemarca[1] a făcut-o în acest an pentru introducerea vizionării de către elevi a filmelor pornografice în cadrul orelor de educație sexuală. Tot astfel, nu va fi nicio mirare când se vor solicita ore de practică sexuală, așa cum au majoritatea materiilor școlare. Când, în Marea Britanie, un elev de 13 ani a violat o colegă[2] de clasă după ore, ultima oră fiind chiar ora de educație sexuală, a fost greu să nu se facă o legătură între faptă și ora anterioară.

Ca urmare, chiar dacă nu și-a propus, acest sistem de valori a avut consecințe majore anti-familie și, în consecinţă, educația sexuală întemeiată pe el poate fi calificată drept anti-familie.

Domnilor Miniștri,

Suntem conștienți de importanța sexualității în viața persoanei și a societății, inclusiv în educație. Dar problematica sexualității nu poate fi redusă la aspectele ei biologice, la evitarea bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite și la respectul reciproc ca măsură împotriva violenței. Omul este mai mult decât „un animal sexual”, așa cum considera unul dintre promotorii educației sexuale antifamilie (Wilhelm Reich).

Diferența dintre sexualitatea umană și sexualitatea animală este dragostea, care conduce către familii de lungă durată în care se nasc copii și aceștia beneficiază de întreaga experiență a părinților. Exact acesta lipsește din ideologia educației sexuale anti-familie. Concepția hedonistică a sexualității determină marginalizarea familiei binare heterosexuale. „Căsătoriile” homosexuale, „căsătoriile” poliamorice și disoluția căsătoriei sunt consecințe naturale ale acestei concepții. În practică, acest model de educație sexuală a fost propus în istorie de mișcările comuniste, pentru care familia era un element burghez și era asociată exploatării, și de mișcările de normativizare a comportamentelor sexuale considerate deviante.

Nu întâmplător, György Lukács, ministrul culturii în scurta Republică Sovietică Ungară din 1919 condusă de comunistul Bela Kun, a fost primul care a introdus la nivel de stat un program de educație sexuală antifamilie, prin care elevii erau îndemnați să respingă și să disprețuiască orice autoritate parentală și să ignore moralitatea. Și, nu întâmplător, în prezent, Mariela Castro, fiica lui Raúl Castro, conducătorul Cubei comuniste, este și președinta Centrului Național pentru Educație Sexuală. Nu mai insistăm acum pe abuzurile amplu documentate pe care și-au întemeiat „studiile” persoane cheie care au promovat acest model, precum Alfred Kinsey și Wilhelm Reich.

Așa se înțelege de ce principalele organizații din România care propun periodic introducerea acestui tip de educație sexuală sunt exact organizațiile care susțin ideologia gender, care promovează eliminarea distincției bărbat-femeie și denormativizarea căsătoriei binare heterosexuale.

Întrebați-i pe cei care propun educația sexuală de tip anti-familie ce părere au despre poliamorie și „căsătoriile” poliamorice și veți vedea că, dacă își asumă integral modelul propus, vor spune că acestea trebuie normativizate. „Căsătoria” între un număr de X bărbați și Y femei este consecința logică a acceptării acestui tip de educație, în care singurele pericole identificate sunt sarcinile nedorite și violența, iar regula de aur este consimțământul, singura condiţie pusă pentru validarea oricărui tip de comportament sexual, oricât de deviant ar fi acesta.

Domnilor Miniștri,

Cu un secol și jumătate în urmă, Karl Marx și Friedrich Engels scriau în prefața la „Manifestul comunist” că „o stafie bântuie Europa: comunismul”. După 1918, comunismul, cu sprijinul celor care nu sesizau ce va însemna acesta pentru societate, a reușit să se impună în Rusia și alte țări. Astăzi mai sunt doar câteva state declarat comuniste în lume, dar unele dintre principiile fondatoare ale comunismului sunt promovate în continuare ca aducătoare de progres, cum în mod utopic se credea înainte de instaurarea regimurilor comuniste.

În forma propusă pentru disciplina Educație sexuală nu este greu de recunoscut un principiu esențial al comunismului: copiii nu sunt ai părinților, ci sunt ai statului. Apelul ilustrează deplin principiul realizării binelui copiilor prin separare de părinți, ba chiar împotriva acestora. Astfel, noțiunea de „părinți” nu apare niciodată în textul Apelului, iar singura dată când apare termenul de „familie” este o referire la posibilitatea abuzurilor sexuale ale membrilor familiei asupra copiilor.

O caracteristică vitală a oricărei societăți umane a fost continuitatea, practicată în primul rând prin responsabilitatea și asumarea de către părinți a educației copiilor lor. Primul sistem social-politic care a reușit ruperea semnificativă a copiilor de părinți printr-o educație opusă gândirii părinților a fost comunismul. Așa a fost posibil ca pionierii ucrainieni din anii 1930 să-l slăvească pe Stalin, cel care tocmai le ucisese părinții în Holodomor.

În educație se codifică esența culturii și civilizației unui stat, prin elementele care sunt validate și considerate demne de a fi transmise următoarelor generații. În condițiile în care în România nu este legală „căsătoria” între persoane de același sex, iar în întreaga lume un număr limitat de state au legiferat-o de curând, de ce se încercă predarea ei copiilor, câtă vreme ea nici nu a fost încă validată de adulți? Căci, să vorbim deschis, este limpede unde țintește demersul asociațiilor inițiatoare, dincolo de combaterea discriminării persoanelor cu comportament homosexual: „căsătoria” homosexuală.

Desigur, oamenii sunt liberi sa creadă ce vor. Dar asta nu înseamnă că cei care cred diferit nu  au și ei același drept. Un drept care va fi anulat prin impunerea educației sexuale anti-familie. În Germania, au fost arestați părinți care au dorit să își retragă copiii de la orele de educație sexuală, pentru ca nu erau de acord cu unele aspecte prezentate. Trebuie să fim conștienți că totalitarismul poate apărea oriunde și în orice moment istoric. Iar în România, totalitarismul comunist și experiența interzicerii gândirii libere le avem proaspete în minte.

Domnilor Miniștri,

O stafie bântuie civilizația europeană la începutul secolului XXI. Este ideologiagender, egalitaristă precum comunismul. Aldous Huxley, în Minunata lume nouă, exprima legătura între totalitarismele începutului de secol XX și dezvoltarea lor în viitor, inclusiv prin manipularea sexualității umane: numele fetiței parteneră a băiatului care este pedepsit pentru că refuză, la școală, jocul erotic cu ea este Polly Troțky.

Încercările repetate, caracterizate prin agresivitate ideologică și vizuală, de a impune cu forţa opinii cu impact social major în numele realizării binelui și eludând firescul proces al cercetării și dezbaterii ne amintesc nouă, românilor, mai pregnant decât orice de practica instaurării comunismului.

În prezent, Organizația Mondială a Sănătății susține educația sexuală anti-familie, începând de la naștere. Standardele OMS, realizate în spiritul ideologiei gender, le cer educatorilor să predea copiilor mai mici de 4 ani noțiuni despre masturbare, valorizând pozitiv această practică, iar copiilor între 4 și 6 ani informații despre relațiile cu persoane de același sex (a se vedea documentul din prima notă a Apelului).

Experiența istorică arată că una dintre organizațiile în care oamenii și-au pus cel mai multe speranțe, Societatea Națiunilor, nu a fost capabilă să își atingă principalul scop, împiedicarea apariției unui nou război mondial. Lecția pe care o putem învăța este că niciunei instituții nu i se poate acorda apriori încrederea deplină că poate proteja, fără a fi evaluate acțiunile ei.

Jurământul Dumneavoastră este față de România și față de poporul român. Nimeni nu Vă poate obliga, ca demnitari, sau nu ar trebui să Vă poată obliga, să alegeți ceva dăunător poporului român. Între ideologia gender, care caută să devină normă unică, și mentalitățile puternicelor civilizații limitrofe spațiului european, în care discriminarea femeii nici nu este percepută ca discriminare, credem că România are șansa identificării unui model de educație care să includă problematica sexualității și care să evite ambele extreme, atât egalitarismul, cât și abuzul. Între exhibiționismul educației sexuale anti-familie, reprezentat de lenjeria intimă expusă la falsh-mob-ul din 28 septembrie, și crimele de onoare, România poate propune un model eficient, centrat pe familie.

Domnilor Miniștri,

Este legal ca Ministerele Educației și Sănătății să propună populației României un sistem de valori hedonist privind sexualitatea și o educație sexuală anti-familie, dar mai întâi trebuie să informeze și să ceară consimțământul.

Viziunea despre sexualitate face parte din viziunea despre viață a unei persoane și nu se poate impune cu forța. Este de neînțeles dorința autorilorApelului, în condițiile în care, de curând, Curtea Constituțională a cerut ca, pentru studierea religiei, părinții/tutorele legal instituit/elevul după 14 ani trebuie să facă cerere specială, deoarece este vorba despre o materie care se referă și la dimensiunea conștiinței persoanei și de aceea nu poate fi impusă obligatoriu! Dat fiind caracterul cu totul special al unei astfel de materii și având în vedere existența de manuale alternative, considerăm obligatoriu ca studierea unei eventuale discipline școlare care să cuprindă ore de educaţie sexuală să se facă de către copil numai cu acordul părinților. Obligativitatea solicitată de către autorii Apelului nu este decât o violare a conștiinţei elevilor și părinţilor, amintind de siluirea conștiinței în comunism.

Suntem conștienți că lipsa informării copiilor de către părinți a dus, în unele cazuri, la traume care ar putea fi evitate. Însă ignorarea caracterului cu totul aparte al sexualității în viața umană și a dificultății abordării ei în funcție de profilul psihologic al copilului și de vârsta lui poate crea traume de a o anvergură și mai mare.

Legătura părinți-copii este mediul natural al acestor discuții și părinții trebuie încurajați să discute cu copiii și aceste probleme intime. Statul este dator să contribuie la educația continuă, iar existența unor cursuri de parenting finanțate de stat și accesibile părinților pot folositoare și în această direcție.

În același timp, reînnoim cererea pe care diferite organizații semnatare au făcut-o și cu alte ocazii: introducerea unei discipline opționale intitulate „Educație pentru familie și societate”, care să armonizeze prezentarea sexualității persoanei cu prezentarea ansamblului relațiilor familiale și sociale.

Programa pentru această disciplină trebuie să fie realizată în urma unei etape de documentare temeinică, făcută de persoane de specialitate, nu în urma presiunii și conform dorințelor organizațiilor promotoare ale ideologiei gender. Discipline precum Personal, Social and Health education din Marea Britanie ori Pregătirea pentru viața de familie din Polonia pot fi folosite ca inspirație și comparație pe plan european.

În privința sexualizării spațiului public, Vă adresăm două întrebări: Ați văzut flash-mob-uri desfășurate de aceste ONG-uri în care să protesteze față de invazia pornografiei în spațiul public prin intermediul reclamelor? Mai există o altă Capitală europeană în afară de București unde reclamele la pariuri sportive să fie de un erotism similar?

Domnilor Miniștri,

Nu este o opţiune acționarea sub imperiul flash-mob-urilor, raiduri de tip comunist, dar mai rafinate, pentru impunerea colectivizării conștiinţelor. Flash-mob-urile și indecența agresivă nu țin loc de studii temeinice, după cum niciodată promisiunile ideologice nu au putut suplini rezultatele practice. Comunismul a propus raiul social și a încercat să-l realizeze prin egalitarismul proprietății; ideologia gender de factură comunistă promite raiul social și crede că îl va realiza prin egalitarismul sexual, în care totul este legitim câtă vreme este consimțit.

În fața cererii imperative a semnatarilor Apelului de a introduce „acum” și în mod obligatoriu educația sexuală în forma dorită de ei, Vă solicităm să tratați cu discernământul  necesar problema atât de delicată a educației copiilor cu privire la sexualitate. Dacă veți fi acuzați că nu dați curs „acum” Apelului și vi se vor aplica etichete de „fundamentalism”, „antimodern”, „învechit” etc., Vă reamintim că regimul comunist a pretins că reprezintă și aduce democrația în România inclusiv în cea mai cruntă perioadă a totalitarismului, în anii ʼ50.

În încheiere, vă amintim o constatare a lui Aldous Huxley din prefața cărțiiMinunata lume nouă: „Pe măsură ce libertatea politico-economică se restrânge, cea sexuală tinde să crească prin compensaţie”.

NOTE:

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19555613-danemarca-putea-introduce-studiul-filmelor-porno-scolile-publice.htm

[2] http://www.culturavietii.ro/2014/11/28/mare-britanie-un-elev-de-13-ani-si-violat-colega-dupa-ora-de-educatie-sexuala/

Fragment din Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)

„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuști mediteraneeni, doi copii – un băieţel de vreo șapte ani și o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată gravitatea și atenţia concentrată a savanţilor adânciţi într‑un stu­diu consacrat unei mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.

Dintr-un grup de arbuști din apropiere ieși o educatoare conducând de mână un băiețel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea trap-trap o fetiță cu mutra îngrijorată.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Directorul.

Educatoarea dădu din umeri:

– Nu cine știe ce. Numai că băiețelul ăsta se lasă cam greu implicat în jocurile erotice obișnuite. Am mai observat de două ori chestia asta la el. Și azi din nou. Adineauri a început să urle…

– Zău că n-am vrut să îl supăr sau să îi fac rău! zise fetița îngrijorată. Zău că n-am vrut.

– Bineînțeles că n-ai vrut, drăguțo, o consolă educatoarea. Așa că – reluă ea întorcându-se din nou către Director – îl duc la Psihologul Adjunct. Ca să verific dacă nu cumva are ceva anormal.

– Foarte bine faci! spuse Directorul. Du-l înăuntru. Tu stai aici, fetițo, adăugă el în timp ce educatoarea se îndepărta cu băiețelul care încă mai țipa cât îl ținea gura. Cum te numești, fetițo?

– Polly Troțki.

– Foarte frumos nume, o lăudă Directorul. Ei, acum du-te fuguța și vezi dacă nu-ți găsești vreun alt băiețel cu care să te joci.

Fetița dispăru în tufișuri și nu o mai văzură.

– Ce micuță fermecătoare! zise directorul privind lung în urma ei.

Apoi se întoarse către studenți: Ceea ce vreau să vă spun acum s-ar putea să vi se pară de necrezut. Dar, pe de altă parte, dacă nu ai o pregătire specială în domeniul istoriei, majoritatea realităților din trecut par într-adevăr incredibile.

Și le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei Domnului nostru Ford jocurile erotice între copii fuseseră considerate ceva anormal (studenții scoaseră urlete de râs când auziră), și nu numai anormal, ci de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!) și fuseseră ca atare riguros reprimate.”

Semnează:

Asociația Studenți pentru viață
Asociația ProValori Media
Asociația Darul Vieții
Asociația Pro-Vita Sibiu
Asociația Provita Târgoviște
Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
Asociația „Tineretul Ortodox Român” – Filiala Bucecea
Asociația Provita Media
Asociația Down Art Therapy
Asociația Provita Gorj
ASCOR Tg. Jiu
Asociația PRO VITA – filiala București
Asociația Persoanelor cu Deficiențe de Auz „Darul Sunetului”
Asociația Basarabii
Asociatia Gaspar, Baltasar & Melchior
Asociația Copii pentru Cristos
Asociația Prologos
Asociația Synaxis 2010
Asociația Enable
Fundația People to People Oradea
Asociația Feminism proFamilie
Asociația Bunul Samaritean
Asociația Lemaan Ahai – de dragul fraţilor mei
Alianţa Familiilor din România
Fundația Naţională pentru Românii de Pretutindeni
Asociația Generală a Românilor Uniți
Asociația „Doamna Stanca”
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public
Asociația pentru Revigorarea Tradiției
Asociația Familia Tradițională
Asociația Părinților pentru Educație Sănătoasă
Asociația pentru Apărarea Familiei
Asociația Dascălilor din România
Fundația Institutului pentru Cercetări Psihosociale și Bioetice
Asociația Familiilor Numeroase
Asociația „Sfinții Ioachim și Ana”
Asociaţia Creștină de Misiune și Caritate „Bunul Samaritean”
Fundația Creștină „Arsenie Boca”
Asociaţia Home Schooling România
Unity in Values Interconfessional Association
Asociația ROST
Fundația Romanian Children’s Appeal
Asociația Centrul de Tineret Moniom
Floarea de foc
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe ProVita din România
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni – Suceava
Fundaţia Culturală IPAMIA
Fundaţia Pentru Oameni
Asociaţia Pro Vita Bucovina
Asociaţia BUCOVINA PROFUNDĂ
Asociaţia Psaltichia
Asociaţia Sfântul Ioan cel Nou – Suceava
Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga
Asociaţia Culturală „Sfântul Mitropolit Dosoftei”
Asociaţia Kozacioc
Asociaţia Kolomeika
Uniunea Femeilor din Bihor
Asociaţia „Familia Ortodoxă”
Fundaţia Creştină Elim
Asociaţia „Familia şi viaţa”
Asociaţia Genesis Life
ASCOR Braşov
Pro-Vita Craiova
Asociaţia Civic Media
Asociaţia Predania
Liga de Utilitate Publică
Organizaţia Creştină Agape
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie
Asociaţia Christiana
Liga pentru Identitate Naţională
Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
Asociaţia Pro Vita „Sfântul Stelian”
Asociaţia IKON
Asociaţia Brâncoveanu – Arad
Asociaţia „Înţelege Autismul”
Asociaţia „Ieromonah Arsenie Boca”
Asociaţia Română „Focul Viu”
Asociaţia Culturală Sarmisegetuza
Asociaţia „Inima Ardealului”
Youth Association for Personal Development and Innovative Programs
Pro Vita Iaşi

Sursa:stiripentruviata.ro

Pio Romeno – Credință și martiriu

Salutăm cu bucurie apariția în colecția Caietele Pio Romeno a cărții „Fede e martirio. Testimonianza di fede della Chiesa greco-cattolica romena durante la persecuzione comunista” (Credință și martiriu. Mărturia de credință a Bisericii greco-catolice române în timpul persecuției comuniste).

Lucrarea, care are la bază simpozionul „Credință și martiriu” ținut la Roma pe 23 noiembrie 2013, cuprinde articolele prezentate de către Eminența Sa Card. Leonardo Sandri, Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale; Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică; Preasfinția Sa Mihai Frățilă, Episcop eparhial al Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de București; Excelența Sa Dl Bogdan Tătaru-Cazaban, Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun; Pr. Vasile Man, Postulator al Cauzei de beatificare a episcopilor martiri greco-catolici; Dl Emanuel Cosmovici, colaborator al Cauzei de beatificare; Dna Rita Cutini, din cadrul Primăriei Romei.

”Onoare ție, Biserica lui Dumnezeu, care ești în România! Ai suferit mult pentru Adevăr, iar Adevărul te-a făcut liberă!”. (Ioan Paul al II-lea, Audiența Generală, 12 mai 1999).

Sursa:pioromeno.com

Atentie...

Louis şi Zelia Martin. Părinţi vrednici de cer

Sfinţii ai cotidianului, sfinţi în căsătorie, sfinţi în iubirea lor binecuvântată de cer în încredinţată cerului. Louis şi Zelia Martin, părinţii sfintei Tereza a Pruncului Isus, vor fi ridicaţi la cinstea altarelor duminică, 18 octombrie 2015, de papa Francisc, în contextul - foarte semnificativ - al Sinodului pentru familie.

Într-un timp în care atâtea certitudini par să şovăie şi familia este tot mai fragilă, trăieşte multe dificultăţi şi are nevoie să regăsească o proprie definiţie şi puncte de referinţă, aceşti soţi sfinţi sunt un exemplu de urmat, o lumină pe drumul întreprins de papa. În acest orizont se situează publicarea cărţii Luigi e Zelia Martin. Genitori degni del cielo (Louis şi Zelia Martin. Părinţi vrednici de cer), editată de Editrice Shalom, care va fi prezentată sâmbătă, 17 octombrie, la ora 18.00, la librăria Mastai Don Bosco la Ancona.

Autoarea, Vera De Dominicis, reuşeşte să-l facă pe cititor să intre în acea mică Biserică familială care a fost familia Martin, pentru că reparcurge istoria şi viaţa lui Louis şi Zelia ca să spunem aşa "dinăuntru", adică o reconstruieşte pornind de la Scrisorile familiale şi de la mărturia fiicei lor Celina, Părinţi incomparabili. Citatele foarte bogate din aceste texte fac în aşa fel încât portretele lui Louis şi Zelia, ale bucuriilor, neliniştilor şi durerilor lor împărtăşite, apar vii pentru cititor, în extraordinara lor umanitate şi în sfinţenia lor, la fel de extraordinară.

Subliniază bine acest aspect părintele Luciano Paolucci, care s-a îngrijit de prezentarea cărţii, când scrie: "Aceasta este o carte originală, pentru că vorbeşte despre o familie şi este şi mai originală pentru că în ea nu este descrisă istoria unei familii, ci se poate asculta în ea o familie în viaţa sa intimă şi zilnică. A asculta o familie! Acesta este unul dintre exerciţiile care ne lipseşte pentru a putea înţelege ce mare comoară a ascuns Domnul în ordinea creaţiei gândindu-se la familie".

Îi vedem aşadar soţi şi conştienţi că iubirea lor este un dar al cerului care trebuie încredinţat cerului; gata să facă mereu voinţa lui Dumnezeu pe drumul lor şi sprijin continuu unul pentru altul. O iubire trăită astfel este o iubire care se reînnoieşte mereu, care nu se teme de timp şi de obişnuinţă; de fapt, după unsprezece ani de căsătorie, Zelia îi scrie lui Louis, care se află în călătorie de afaceri: "Te îmbrăţişez din toată inima, astăzi sunt atât de fericită la gândul că te voi revedea încât nu pot să lucrez. Soţia ta care te iubeşte mai mult decât viaţa sa" (Scrisori familiale, pag. 113).

Autoarea se opreşte apoi îndeosebi pe modul lor de a fi părinţi şi cititorul poate înţelege, cu uimire şi admiraţie, că Louis şi Zelia au ştiut cu adevărat să-i trăiască pe copii ca pe un dar al cerului şi au ştiut să-i reîncredinţeze cerului - cu deplină încredere şi seninătate, chiar dacă în durere - când au înfruntat încercarea foarte dură de a vedea murind patru dintre cei nouă copii ai lor. Astfel Zelia, după ce a suferit datorită morţii fiicei Elena, de numai 5 ani şi a celei de-a opta fiice de nici măcar două luni, scrie cumnatei, care la rândul ei îl va vedea murind pe fiul Paul în timpul naşterii: "Există dureri pentru toţi, cei mai fericite nu sunt decât cele mai puţin fericite; lucrul cel mai înţelept şi mai simplu în toate acestea este să ne resemnăm la voinţa lui Dumnezeu şi să ne pregătim cu anticipaţie să purtăm propria cruce cât mai curajos posibil" (Scrisori familiale, pag. 124).

Soţii Martin erau părinţi duioşi, afectuoşi, dar şi riguroşi şi deosebit de atenţi la climatul care se respira în casă: le-au învăţat pe fiice rugăciunea şi încrederea în "bunul" Dumnezeu şi au cultivat în inimă visul - realizat apoi - ca toate fiicele lor să poată fi consacrate Lui.

Viaţa lor este o viaţă simplă obişnuită, o viaţă aproape de aceea a fiecăruia dintre noi: muncă, casă, copii... Ceea ce în ei făcea extraordinar cotidianul era faptul de a se simţi încontinuu, şi de fapt de a fi, în prezenţa lui Dumnezeu: ziua începea cu Liturghia de dimineaţă, era ţesută din rugăciune şi, oricum, era trăită ca un dar al lui Dumnezeu. Acestui "Tată bun" Louis şi Zelia se încredinţau, îi cereau sfat, sprijin, ajutor; de la acest "Tată bun" au primit forţa şi lumina necesare pentru a parcurge un drum frumos, dar şi foarte dureros.

A trăi în iubirea lui Dumnezeu, asta ne face sfinţi şi asta ne învaţă Louis şi Zelia Martin, care în viaţa lor au ştiut să realizeze acea capodoperă la care ne-a chemat Papa Francisc, într-una din audienţele sale dedicate tocmai familiei: "Însăşi viaţa familială, privită cu ochii credinţei, ne apare mai bună decât trudele care ne costă. Ne apare ca o capodoperă de simplitate, frumoasă tocmai pentru că nu e artificială, neprefăcută, ci capabilă să încorporeze în sine toate aspectele vieţii adevărate. Ne apare ca un lucru "foarte bun", aşa cum a spus Dumnezeu la sfârşitul creării bărbatului şi femeii (cf. Gen 1,31)" (Audienţa generală, Aula Paul al VI-lea, 12 august 2015)

(După Zenit, 12 octombrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro