De ce ne doare, de fapt, sufletul? Explicaţii medicale pentru cea mai cruntă durere pe care o simt oamenii

Suferinţa psihică este conştientizată, în general, de cei care suferă un dezechilibru emoţional. Această instabilitate poate fi provocată de o dezamăgire în dragoste, decesul cuiva drag sau chiar anumite stări conflictuale. Adesea, rana afectivă este însoţită si de o durere trupească. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Mesaje emoţionante pentru Oana, una dintre victimele incendiului din C... Sufletul este psihicul uman, iar principala caracteristică a acestuia este conştienţa, respectiv funcţia care ne diferenţiază de animale, explică psihologul Adrian Sandu. Termenul „psihic“ îşi are originile în limba greacă şi nu puţini au fost cei care au încercat, de-a lungul timpului, să descifreze misterele sufletului uman. Majoritatea specialiştilor au localizat  sufletul la nivelul creierului uman. Regretatul Mielu Zlate, fost profesor universitar şi şef al Catedrei de Psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti, spunea că psihicul este o forma de reacţie a organismului la solicitările mediului sau „o construcţie mintală care se exteriorizează prin comportament”.    Când ne doare sufletul   Intuitiv, mulţi dintre cei care au experimentat suferinţa sufletului au asociat acest tip de durere cu inima, dar cercetătorii au respins categoric această ipoteză.  Starea de nefericire este identificată la nivelul creierului, organ al gândirii şi al conştiinţei umane puternic legat de stări precum depresia şi anxietatea.    ”Ne doare sufletul- metaforic spus- atunci cand planul emoţional- afectiv al unui individ suferă transformări, de exemplu suferă pusee depresive din cauza unor traume -decese, stări conflictuale, suferinţe din dragoste etc. În principiu, nefericirea atrage după sine "durerea sufletului" sau suferinta psihica”, explică psihologul Adrian Sandu.   Suferinţa sufletului cauzează o durere trupească   Între trup şi suflet există o puternică interacţiune, căci orice durere trupească generează o stare psihică proastă, iar suferinţa sufletului este deseori însoţită de durere fizica. Cel mai grav însă, “durerea sufletului” vine la pachet cu pusee depresive.    “Puseele depresive cu intensitate variabilă sunt generate de suferinţa sufletului. De aici şi până la atacuri de panică nu mai este decât un pas. Totodată, suferinta psihica este în strânsă legătura cu cea organica. Astfel se explică şi somatizările care se asociaza puseelor depresive, cum ar fi durerile de stomac, migrenele etc”, mai spune psihoterapeutul Adrian Sandu.    Suferinţa sufletului poate fi evitată prin eliminarea tuturor gândurilor negative, prin autosugestie pozitivă. Psihologii sunt de părere că o persoană optimistă, care socializează mult, poate depăşi mai uşor un dezechilibru emoţional. Însă, cei cărora viaţa le oferă tot felul de episoade traumatizante nu trebuie să ignore suferinţa psihică, ci să ceară consiliere psihologică, altfel riscă să dezvolte diverse afecţiuni psihice.    

Citeste mai mult: adev.ro/nxj7cc

Darius Simu suporterul Volei Alba Blaj, nelipsit din Sala Timotei Cipariu | Dragostea de viaţă învinge orice obstacol!

De mult voiam să scriu despre un băiat cu o viaţă cu totul aparte, pe care-l văd aproape zilnic, prin oraş, în părculeţul din faţa blocului meu sau la atractivele meciuri de volei feminin pe care le susţine echipa din municipiul nostru, Blaj. El suferă din naştere de tetrapareză spastică (paralizie totală de la bazin în jos). Se numeşte Gheorghe Darius Simu, născut în 2 februarie 1991, în Blaj. După ce a trecut printr-o serie de greutăţi (10 operaţii la Sibiu, Cluj-Napoca, Tg. Mureş şi Elveţia), fără niciun efect pozitiv, s-a împăcat cu soarta lui, dar nu a disperat, ba mai mult, ajutat în permanenţă şi nemijlocit de părinţii lui, a găsit puteri pentru a merge înainte. Cu o credinţă totală în Dumnezeu, s-a creat o punte spirituală trainică între el şi Creatorul divin, aceasta fiind împletită cu o voinţă inimaginabilă (ducându-şi mai departe destinul), fiind mereu condus de crezul lui „Dragostea de viaţă învinge orice obstacol”, astăzi tânărul Darius bucurându-se „cu limitele de rigoare”, ca orice om, de viaţa cotidiană cu toate sinuozităţile ei inerente.
După handicapul arătat mai sus, bunul Dumnezeu nu l-a părăsit şi a făcut minuni, scoţându-l din tenebrele ignoranţei, dotându-l cu o inteligenţă şi o capacitate de înţelegere rar întâlnite. Astfel a terminat şcoala gimnazială, liceul şi facultatea de teologie greco-catolică din Blaj. În tot timpul facultăţii a fost ajutat de mama lui, care i-a scris cursurile de la colegii de an, pe urmă acasă i le citea, aceasta împreună cu predările de la cursuri, de la care nu lipsea niciodată, erau memorate aproape în totalitate, fiind capabil să redea oral, cu multă fidelitate, tot ce acumulase, spre satisfacţia profesorilor lui. Şi-a luat examenul de licenţă cu nota 8,46, toate examenele fiind susţinute oral, coordonatorul lui fiind conf. univ. dr. pr. Anton Rus, un om de o probitate ireproşabilă. În timpul liber îi place foarte mult să comunice, ieşind la plimbare cu căruciorul împreună cu ambii părinţi, unde ia contact cu o serie de prieteni şi cunoştinţe. Îşi petrece mult timp la calculator, iar o pasiune aparte este muzica populară. Dar cel mai mult îi plac meciurile de volei, pe care echipa Alba-Blaj le susţine acasă, dar participă şi în deplasare. Pasiunea pentru această echipă reiese şi din faptul că participă la antrenamentele ei, fiind cunoscut de toate componentele echipei, în frunte cu căpitanul Adina Salaoru, de antrenori, de toată galeria specială formată din tineri cu un entuziasm fenomenal. Îl cunoaşte primarul municipiului, Gheorghe Valentin Rotar, precum şi preşedintele clubului, S. Ştefănescu. După terminarea meciurilor este chemat pentru a face poze cu întreaga echipă, fiind şi medaliat împreună cu cele pe care le susţine. Având capacitatea de-a îmbina învăţătura şi formarea lui profesională cu un moment de relaxare, acest tânăr, Darius Simu, a cărui viaţă specială am relatat-o, merită toate laudele şi stima întregului municipiu, eu admirându-l pentru voinţa, perserverenţa şi entuziasmul lui, aducând totodată un omagiu părinţilor a căror iubire este nemărginită pentru fiul lor.
Aurel ROMAN, Blaj

Sursa

Padre Pio și sufletele din Purgatoriu

Într-o seară Padre Pio se odihnea într-o cameră, la parterul mănăstirii, cu vedere spre pădure.Era singur şi de puţin timp se aşezase pe pat, când, dintr-o dată îi apare un om îmbrăcat într-o capă neagră.Padre Pio, surprins, ridicându-se, l-a întrebat cine e şi ce vrea.Necunoscutul îi spuse că este un suflet din Purgator.”Sunt Pietro de Mauro.Am murit într-un incendiu, la 18 septembrie 1908, în această mănăstire, după exproprierea bunurilor mănăstireşti, la un ospiciu pentru bătrâni.Am murit în flăcări, în salteaua mea, fiind surprins în somn, chiar în această cameră.Vin din Purgator:Domnul a acceptat ca să vin să vă rog ca Liturghia de mâine să o faceţi pentru mine.Mulţumită acestei Liturghii voi putea intra în Paradis”.Padre Pio l-a asigurat că va face pentru el Sfânta Liturghie… şi îi spuse:”Am vrut să-l însoţesc până la poarta mănăstirii.Mi-am dat seama că vorbisem cu un mort numai atunci când ieşiţi în curtea mănăstirii, omul care îmi era alături, dispăru dintr-o dată”.Am reintrat în mănăstire puţin speriat.Părintelui Paolino de Casacalendo, Superiorul mănăstirii, căruia nu-i era străină agitaţia mea, i-am cerut permisiunea să celebrez Sfânta Liturghie în folosul acelui suflet, apoi, desigur, i-am explicat despre ce e vorba”.Câteva zile după aceea, Părintele Paolino, curios, a vrut să verifice.Ducându-se la registrul de stare civilă al orăşelului San Giovanni Rotondo, a cerut şi a obţinut permisiunea de a consulta registrul celor decedaţi în anul 1908.Povestirea lui Padre Pio se adeverii.În registrul celor decedaţi în luna septembrie, părintele Paolino a găsit numele, prenumele şi cauza morţii:”În ziua de 18 septembrie 1908, în incendiul de la azil a pierit Pietro de Mauro zis Nicola”.

Doamna Cleonice Morcaldi din San Giovanni Rotondo, fiică spirituală foarte dragă Părintelui, la o lună de la moartea mamei, Padre Pio îi spuse la sfârşitul spovedaniei:”În această dimineaţă mama ta a ajuns în Paradis, am văzut-o în timp ce celebram Sfânta Liturghie.

Acest episod este povestit de Padre Pio părintelui Anastasio. “Într-o seară, în timp ce eram în biserică şi mă rugam, am simţit foşnetul unei haine şi văd un tânăr frate în altar care schimba lumânările şi care aranja florile în altar”.Convins că în altar este fratele Leone şi apoi că era ora cinei, îi spun:”Frate Leone, du-te la cină, nu e momentul să pregăteşti altarul”.Dar o voce, care nu era aceea a fratelui Leone, îmi răspunse:”Nu sunt fratele Leone”, „dar atunci cine eşti”, întreb eu.”Sunt un confrate care făcea noviciatul.Mi s-a poruncit să menţin curat şi ordonat altarul pe durata anului de probă.Din păcate, de mai multe ori l-am nesecotit pe Iisus din Sfântul Sacrament, trecând prin faţa altarului fără a-L saluta pe Cel Preasfânt din tabernacol.Din cauza acestei lipse de respect, sunt încă în Purgatoriu.Domnul, în marea sa bunătate, m-a trimis la dvs. pentru ca să stabiliţi până când voi mai sta în flăcările Purgatoriului.Mă încredinţez…”-“Eu crezând că sunt generos cu acel suflet suferind, am spus : »vei sta până mâine la Liturghia tuturor călugărilor din mănăstire ».Acel suflet strigă : »Ce crud sunteţi!Apoi scoase un ţipăt şi dispăru ».Acel strigăt de durere îmi produse o părere de rău pe care am simţit-o şi o voi simţii toată viaţa.Eu care prin voinţa divină aş fi putut să trimit acel suflet în Paradis, l-am condamnat să mai rămână încă o noapte în flăcările Purgatoriului”.

Sursa:www.padrepio.catholicwebservices.com

Trei pași pentru a vă ține căsătoria departe de divorț

Poate doriti să vă consolidați căsătoria. Poate că sunteți căsătoriți de zeci de ani sau poate sunteți la începutul drumului. Sentimentele voastre ca soți pot varia și trăi suișuri dar și coborâșuri. Un lucru însă este cert: toți soții își doresc ca legănântul lor să dureze o viață, iar în tot acest timp iubirea să crească fumos cu fiecare an care trece.

Acest lucru este însă posibil? Rata divorțurilor este în continuă creștere și mulți dintre noi am văzut atât de multe cupluri în pragul divorțului,  ce păreau odată de nedespărțit.

Steve Bollman, fondatorul oranizației Paradisus Dei, având convingerea că acestă legătură este cu adevarat veșnică, a instituit un program în câteva parohii americane, intitulat: Alegerea vinului: 7 pași pentru o căsătorie aflată în dificultate.

Bollman insistă asupra faptului că nu doar Biserica este cea care trebuie să sublinieze frumusețea căsătoriei. Știința și diverse studii arată că o căsătorie văzută de ambii soți ca un întreg îi face pe aceștia mai fericiți, mai sănătoși și mai prosperi, iar acest lucru are efect și asupra psihicului.

Programul propune 7 pași cuplurilor aflate în dificultate: Pentru cine e interesat să-l urmeze, în continuare sunt descriși primii 3 care fac referire la începtutul căsătoriei:

1.    Respectarea promisiunilor matrimoniale: Cu siguranță aici se face referire la fidelitatea fizică fată de partener.  Trebuie să înțelegem că nu  vorbim doar despre infidelitate, fapt ce determină ca șansele unui divorț să fie de  300%. Starea de fidelitate fizică este vătămată și de ulilizarea pornografiei, care potrivit studiilor neurologice, este prelucrată de către creier ca o întalnire sexuală reală. Fidelitatea e mai mult decât orice într-un cuplu, e puterea de a-ți da viața pentru persoana iubită.

2.    Factorul financiar. Aceleași studii arată că stresul financiar este experimentat în fiecare an de aproape un sfert dintre cupluri.  Dacă începem să vedem banii ca un instrument care ne poate garanta binele într-o căsătorie, atunci e  bine de știut că acest factor este doar o sursă de tensiune și nu de fericire. Creierul generează fericire ori de câte ori dăruim cu bună voință bani celor din jurul nostru, dar este cazul și în situația noastră?

3.    Dăruirea timpului nostru lui Dumnezeu. Chiar dacă poate părea pentru unii ca fiind neadevărat, mersul la biserică săptămânal a ambiilor parteneri, reduce șansele de divorț. Rata divorțurilor în cadrul celor care nu frecventeză Biserica este de 2,5 ori mai mare decât în cazul celor care merg săptămânal. Biserica cu adevărat schimbă comportamentul și inimile oamenilor.

Cu singuranță cu toții ne dorim mai mult de la căsătoria noastră. Dar urmând acesți pasi participăm la "alegerea vinului" și astfel fiecare dintre noi prin propriu exemplu poate contribui la promovarea vocației de a fi fericit cu persoana de langă noi. Următorii pași, contribuie la înțelegerea frumuseții a ceea ce este cu adevărat căsătoria.

Pașii funcționează cu adevărat. Statisticile făcute în parohiile americane arată că 4 din 5 cupluri care au urmat cei 7 pași se declară acum fericite în căsătoria lor și doar 1 din 5 afirmă că în continuare relația se află în dificultate.

Căsătoria e mai mult decât o ceremonie frumoasă urmată mai apoi de un declin. Pentru un creștin adevărat, căsătoria este o bucurie de durată care ne va ajuta să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu.


Traducere: Orian Remus Anghel

Sursa:aleteia.org

O importantă mărturie despre Euharistie

Sursa inspirației episcopului Fulton Sheen? O copilă chineză

Cu câteva luni înainte să moară, episcopul Fulton J. Sheen a fost intervievat de televiziunea națională: ”Preasfințite Sheen, mii de persoane din întreaga lume sunt inspirați de d-voastră.  D-voastră de la cine v-ați inspirat? Poate de la vre-un papă?

Episcopul a răspuns că cea mai mare sursă de inspirație nu a fost un papă, un cardinal sau un episcop, și nici măcar un preot sau o soră, ci o copilă chineză de 11 ani.

A explicat că atunci când comuniștii au luat puterea în China au arestat un preot, lângă o biserică. Preotul privea înspăimântat de la fereastră cum comuniștii intrau în biserică și se îndreptau spre sanctuar. Plini de ură, au profonat taberbnacolul și au luat potirul aruncându-l la pământ, rupând ostile consacrate.

Fiind o perioadă de persecuție, preotul știa exact câte ostii sunt în potir: 32.

Când comuniștii s-au retras, probabil nu au văzut sau nu au dat atenție unei copile, care rugându-se în partea din spate a bisericii, a văzut tot ceea ce s-a întâmplat. Seara micuța s-a întors și, într-un moment în care gardianul nu era atent, a intrat în biserică. Acolo a făcut o oră sfântă de rugăciune, un act de iubire pentru răul ce a fost comis. După ora de rugăciune sfântă, intră în sanctuar, se pune în genunchi și, închinându-se, primește pe limbă pe Isus în Sfânta Împărtășanie (la acea vreme laicilor nu le era permis să atingă Euharistia cu mâinile).

Fetița a continuat să vină în fiecare seară, rugându-se câte o oră sfântă și primindu-l pe Isus în Sfânta Împărtășanie. În cea de-a treizecea noapte, după ce a consumat ostea, din întâmplare a făcut gălăgie atrăgând atenția gărzii, care a venit la ea, a prins-o și a lovit-o până a ucis-o.

La acest act de martiraj a asistat preotul, care demoralizat privea de la fereastra camerei sale transformată în celulă.

Când episcopul Sheen a ascultat acea întâmplare, inspirat fiind a promis lui Dumnezeu că va face o oră sfântă de rugăciune în fața lui Isus din Sfântul Sacrament în fiecare zi până la sfârșitul vieții. Dacă acea copilă a dat mărturie cu propria viață prezenței reale a Salvatorului în Sfântul Sacrament, episcopul s-a simțit obligat să facă la fel. Unica sa dorință era să atragă lumea la Inima înflăcărată a lui Isus în Sfântul Sacrament.

Micuța l-a învățat pe episcop adevărata valoare și zelul care trebuie să-l avem pentru Euharistie; cum credința poate să se suprapună peste orice frică și cum adevărată iubire pentru Isus în Euharistie transcede propria viață.

O sugestie...

RUGĂCIUNE DE RECITAT ÎNAINTE DE ÎMPĂRTĂȘANIE (a Sf. Toma de Aquino):

Atotputernice, veșnice Dumnezeule, iată, mă apropii de sacramentul Fiului tău Unul-născut, Domnul Isus Cristos: mă apropii ca un bolnav de medicul său, care îi redă viața, ca un păcătos de izvorul milostivirii, ca un orb de lumina splendorii veșnice, ca un sărac și un nevoiaș de Domnul cerului și al pământului.....”

RUGĂCIUNE DE RECITAT DUPĂ ÎMPĂRTĂȘANIE (a Sf. Toma de Aquino)

Îți mulțumesc, Doamne, Părinte atotputernic, veșnic Dumnezeu, că ai binevoit să mă îndestulezi pe mine, păcătosul și nevrednicul Tău serv, cu Scumpul Trup și Sânge al Fiului Tău, Domnul nostru Isus Cristos, prin nici o vrednicie a mea, ci numai prin bunăvoința milostivirii Tale.

Te rog ca această împărtășanie să nu-mi fie o vină spre pedeapsă, ci o mijlocire mântuitoare spre iertare. Să-mi fie spre întărirea credinței și drept scut al bunăvoinței. Să-mi fie spre dezrădăcinarea viciilor mele, spre strivirea poftelor rele și necurate, spre sporirea dragostei și a răbdării, a smerenei și a ascultării, spre apărarea puternică împotriva curselor tuturor vrăjmașilor, atât văzuți cât și nevăzuți; spre liniștea desăvârșită a tuturor patimilor trupești și sufletești; spre puternica unire cu singurul și adevăratul Dumnezeu și spre dobândirea fericită a scopului de pe urmă al vieții mele. Și te rog să fii bun să mă duci pe mine, păcătosul la acel ospăț nespus, unde, cu Fiul Tău și cu Spiritul Sfânt, pentru Sfinții Tăi ești lumină adevărată, săturare deplină, bucurie veșnică, plăcere și fericire desăvârșită. Prin Același Cristos Domnul nostru. Amin

Traducere: AMR

Sursa:aleteia.org