ALCHEMIA - No 1 - Ianuarie 2016

Publish at Calameo

5 pași pentru a vă face copilul o persoană gentilă

          Într-un sondaj realizat în SUA de către Richard Weissbourd, un psiholog al Universității Harvard, 80% dintre tinerii intervievați au spus că părinții se preocupă mai mult de realizarea propriilor fii sau de fericirea lor, decât de faptul că sunt solidari cu alții. De asemenea, respondenții au convenit asupra următorului fapt: „Părinții mei sunt mai orgolioși atunci când obțin note bune, decât dacă sunt solidar la școală”.

          Jumătate dintre alumnii școlilor gimnaziale au admis că au copiat într-un test, iar aproximativ 75% au admis că au copiat temele pentru acasă de la alte persoane. Circa 30% dintre elevii școlilor primare și gimnaziale au declarat că au fost obiect de intimidare în timpul anului școlar. Toate aceste date provin din SUA, dar aici oare se regăsește doar realitatea americană? La rădăcina problemei stă un decalaj între ceea ce părinții și alți adulți afișează ca și prioritate și mesajele pe care le transmit cu comportamentul lor cotidian.

          Atunci mă întreb a cui este vina, dacă oamenii spun că lumea este atât de complicată și egoistă. Dacă lucrul cel mai important este a preda, a avea și a fi, este clar că, în viața de adult va lipsi spațiul pentru a împărți sau pentru a arăta solidaritate.

          Dacă această problemă vă atinge în vreun fel, iată 5 strategii ale echipei Weissbourd pentru a vă face copilul un adult gentil:

1. A face din „grija pentru alții” o prioritate

          Copiii trebuie să învețe să echilibreze nevoile lor cu cele ale altora. În baza studiilor celor de la Weissbourd, a fi gentili este mai important decât a fi fericiți, deoarece concentrarea pe fericire și pe realizarea personală, nu pare a crește realizarea copiilor sau fericirea lor.

          Potrivit unui sondaj american, copiii comunităților bogate supuși unei presiuni intense de către părinți pentru a avea succes, nu par a putea să îi depășească pe alți studenți. Părinții care încearcă să conserve fericirea copiilor lor, protejându-i în mod constant de adversități, îi pot priva de strategiile prin care să le înfrunte pentru o fericire pe termen lung. Părinții care nu dau prioritate faptului prin care copiii lor să fie gentili cu alții, îi pot priva de oportunitatea de dezvolta abilități fundamentale de relaționare, care reprezintă unul dintre izvoarele noastre cele mai importante de bunăstare și de durată.

2. Oferirea de oportunități prin care copiii să exercite atenție și recunoștință

          Niciodată nu este prea târziu pentru a deveni o persoană bună, dar acest lucru nu se va întâmpla într-un mod automat. Copiii trebuie să exercite grijă față de alții și să exprime recunoștință pentru cei care au grijă de ei.

          Studiile demonstrează că persoanele care au obiceiul de a-și exprima recunoștința sunt mai susceptibile de a fi de ajutor, generoase și pline de compasiune, și este mai probabil să fie fericite și sănătoase. Este important să avem grijă ca fiii să știe să îi trateze pe adulți cu respect, chiar și atunci când sunt obosiți, distrași sau plictisiți.

          A învăța să fie solidari este ca și cum ar învăța să practice un sport sau să cânte la un instrument. Sunt lecții zilnice de repetiție. Nu vă recompensați fiii pentru fiecare acțiune utilă. Trebuie să premiem doar actele neașteptate de bunătate.

          Este important să se prezinte copiilor exemple de solidaritate, dreptate și nedreptate, care apar în mass-media sau în viața personală.

3. Extinderea cercului de relații al copiilor voștri

          Aproape toți copiii se preocupă de un mic cerc de familiari și prieteni. Provocarea noastră este aceea de a-i ajuta să fie atenți cu cineva care este în afara acestui cerc, cum ar fi un copil nou la școală, o persoană care nu vorbește aceeași limbă, sau o persoană care trăiește într-o țară îndepărtată. Aveți grijă ca fiii voștri să fie respectuoși și recunoscători cu cei din jurul lor. Echipa Weissbourd explică faptul că nu este vorba de a spune „Bună ziua” unui străin pe stradă, ci de a știi să spună „Mulțumesc” celor care ne fac o favoare sau un serviciu.

          Împingeți-i pe copii să aibă grijă de persoanele vulnerabile. Folosiți-vă de istoriile pe care le citiți în ziar sau le vedeți la televizor pentru a vă încuraja fiii să se gândească la dificultățiile întâmpinate de copii în alte țări.

4. Fii un model echilibrat pentru copii

          Copiii învață valorile etice, observând acțiunile pe care adulții le respectă. A fi un exemplu de respect, atunci când se interacționează cu alți adulți, este important în viața copiilor.

          Părinții trebuie să fie un model moral, adică trebuie să practice onestitatea și dreptatea. Cu toate acestea, nu înseamnă că trebuie să fie perfecți tot timpul. Pentru a ne bucura de respectul și de încrederea copiilor noștri, trebuie să ne recunoaștem greșelile. De asemenea, trebuie să și respectăm gândirea copiilor și să le ascultăm așteptările, arătându-le cum dorim să-i trateze pe alții.

5. Ajutați-vă copiii să gestioneze sentimentele distructive

          De multe ori capacitatea de a fi gentili cu alții este dominată de furie, rușine, invidie sau de alte sentimente negative.

          Trebuie să-i învățăm pe copii că suntem subiecte la toate aceste sentimente, dar unele modalități de a înfrunta ceea ce simțim nu funcționează. Copiii au nevoie de ajutorul nostru pentru a învăța să gestioneze sentimentele într-un mod productiv.

          Iată o modalitate ușoară prin care să-i învățați pe copiii voștri să se calmeze: spuneți-le să se oprească, să respire adânc pe nas și să expire pe gură, numărând până la cinci. Înainte încercați atunci când copilul este calm, apoi utilizați această metodă atunci când este furios. Cu timpul, această practică vă poate ajuta copilul să nu se mai înfurie și să-și exprime sentimentele într-un mod mai adecvat.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:aleteia.org

6 sfaturi pentru a nu mai critica, a se ruga și a învăța și pe alții să se roage

de Sebastian Campos

          Dacă la fel ca și în cazul meu vă afectează profund - și vă dă chiar și un pic de disconfort - faptul că vedeți multe persoane care împărtășesc fotografii, lanțuri de rugăciune și etichetări și vă întrebați: „Aceste persoane se roagă cu adevărat sau doar se limitează la împărtășirea unei imagini?”, iar după câteva momente vă întrebați din nou: „S-au rugat ele pentru toate celelalte tragedii care au loc de ani de zile cu aceeași dorință cu care o fac acum?”. Vă invit să vă liniștiți puțin și să priviți situația cu calm. Este ceva pozitiv în spatele tuturor acestor lucruri. Domnul profită întotdeauna de ceea ce se întâmplă în jurul nostru pentru a ne da o lecție.

          Vă propun o teză: oamenii, în general, (credincioși, practicanți, bun observatori, catolici atenți la cuvinte etc.) cred în eficacitatea rugăciunii și că cererea lor ajunge la Dumnezeu și are efect asupra destinatarilor. Cunoaștem bine faptul că rugăciunea nu constă în expedierea unor vibrații pozitive, și ca urmare a acestei vibrații cosmosul să se pună în favoarea cuiva sau astrele să se alinieze și să creeze condițiile necesare pentru ca ceva să se întâmple. Noi credem că rugăciunile noastre la Dumnezeu au efecte reale care influențează viața altora, și, de asemenea credem că, Dumnezeu poate schimba situațiile, dacă ne rugăm pentru asta. Este un semn de speranță. Persoanele continuă să creadă în puterea rugăciunii. Nimeni nu poate nega faptul că acest lucru este un dar.

          Și dacă am lua în considerare aceste semnale pe care ni le oferă Domnul și am profita de oportunitatea de a învăța, de a preda și de a motiva în practica rugăciunii? Și dacă am renunța de a face parte din poliția Facebook care îi critică pe toți (cum fac și eu) și am fi mai degrabă printre păstorii Facebook care culeg intențiile bune și le transformă în acțiuni sfânte? Vă lăsăm câteva reflecții cu privire la acestea.

1. Chiar și imprevizibili pot avea credință. Să învețe să o vadă

          În lume există credință. Dumnezeu se manifestă în viața oamenilor, chiar și în viața acelora care nu au răspuns așteptărilor noastre spirituale și pe care nu-i inserăm în afișele evenimentelor noastre evanghelizatoare. Domnul este bun și presară în inimile lor intenția de a se ruga. Chiar dacă se rămâne la nivel de intenție, este deja un prim pas, un pas pozitiv.

2. Dumnezeu nu vrea suferință în nici una dintre formele sale.

          Nu putem da vina pe Dumnezeu pentru lucrurile pe care noi barbații le facem greșit și nimeni nu poate să spună că Dumnezeu permite ca aceste lucruri să se verifice pentru ca noi să putem învăța o lecție. Dumnezeu nu va perimte niciodată o tragedie, nu o dorește și suferă mai mult decât noi. Aceste momente (nedorite de El și de nimeni altcineva), sunt oportunități de întâlnire și de convertire.

          „Dumnezeu nu a venit în lume pentru a pune capăt suferinței umane. Nu a venit nici măcar pentru a explica suferința. Dumnezeu a venit în lume pentru a umple suferința umană de prezența Sa. Multe aspecte rămân obscure, dar există cel puțin un lucru pe care nu-l putem spune lui Dumnezeu: „Tu nu știi ce înseamnă să suferi” (Paul Claudel).

3. Să nu lăsăm ca elanul să dispară

          Văzând atât de mulți oameni motivați, inspirați și mișcați, vedem un mare elan de rugăciune, și, deși în realitate mulți nu s-au oprit pentru a face una reală, putem profita de intenția lor și de-a continua să-i încurajăm. Rugăciunea nu reprezintă o campanie care are o dată de expirare, ci un mod prin care relaționăm cu Dumnezeu, iar pentru mulți aceste „campanii” pot fi momentul de pornire al acestei relaționări. Să profităm de oportunitate, să învățăm noi și să-i învățăm și pe alții să se roage.

4. Să facem invizibilul vizibil

          Mulți au profitat pentru a face vizibile situații teribile care au avut loc de mult timp și nimeni nu s-a rugat pentru ele. Au făcut acest lucru într-un mod incomod, morbid, făcând ca dorința de rugăciune să nu apară. Apostolul, în rolul său de profet, anunță și denunță. În fața acestor oportunități să arătăm fața suferindă a lui Isus, nu pentru a informa, ci pentru a-i ajuta pe alții să înțeleagă că rugăciunea noastră ca și Biserică este importantă. Dumnezeu așteaptă ca să ne alăturăm acestei bătălii spirituale cu o atitudine activă din punct de vedere spiritual.

5. Să ne oprim

          De câte ori ne-am angajat pe rețelele sociale sau pe viu pentru a ne ruga pentru cineva? Opriți-vă. Faceți o pauză și oferiți din partea voastră acea rugăciune de care mulți au nevoie. Teritoriul cel mai dificil de făcut misiune este propria inimă.

6. Să ne amintim că nu vorbim în gol

          Aceasta este teza pe care se bazează acest articol. Noi credem că atunci când ne rugăm se întâmplă lucruri, nu din cauza vibrațiilor noastre pozitive și a dorințelor noastre care se teletransportă, ci pentru că Dumnezeu își ațintește privirea și atenția asupra dorințelor și aspirațiilor noastre; asupra generozității și a corectitudinii inimilor noastre, iar voința Sa ne dă harurile pe care le cerem atât de mult. Este Dumnezeu cel cu care intrăm în conversație. A crede acest lucru, a-l pune în practică și a avea încredere în răspunsul divin, este un dar pe care trebuie să-l împărtășim fără încetare. Și apoi, toți la rugăciune!

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:aleteia.org

Kahlil Gibran - Despre iubire

Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,

Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,

Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,

Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,

Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,

Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,

Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
 

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.

Vă treieră pentru a vă descoji.

Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

Vă macină până la înălbirea făinii.

Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,

Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.
 

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.
 

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,

Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.
 

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,

Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

SURSA

Câți credincioși a întâlnit Papa în 2015?

3.210.860 este numărul credincioșilor care în 2015 l-au întâlnit la Roma pe Papa Francisc în timpul audiențelor generale, liturghiilor și a rugăciunii Angelus.

Ca întotdeauna, la sfârșitul anului, Prefectura Casei Pontificale a făcut un rezumat al participării credincioșilor la diferitele întâlniri cu Sfântul Părinte. Este bine de știut – se amintște în comunicat -  că cifrele sunt aproximative, fiind calculate pe baza cererilor de participare la evenimentele din Vatican primite la Prefectura Casei Pontificale și în funcție de numărul biletelor emise, precum și pe baza unei estimări a numărului de participanți la momente cum ar fi Angelus sau Regina Coeli, dar și de sărbători în Piața San Pietro.

După cum se poate vedea, numărul participanților se referă doar la reuniunile de la Vatican și nu include alte momente trăite de Papa Francisc cu o mare participare a credincioșilor: nu include vizitele în Dieceza Romei, nici cele din Italia, cu atât mai puțin marile călătorii internaționale în timpul cărora - după cum se știe - Papa s-a întâlnit cu multe milioane de oameni, atât în timpul festivităților și a evenimentelor mari cât și de-a lungul drumurilor (în Sri Lanka, Filipine, Sarajevo, Ecuador, Bolivia, Paraguay, Cuba, Statele Unite ale Americii, Kenya, Uganda, Republica Centrafricană).
 

Traducere: ACC

Sursa:www.acistampa.com

Miss Elveția surprinde printr-o impresionantă mărturie

De Arthur Herlin

„Religia este ca un fir pe care-l putem urmări traversând epocile pentru a confrunta diferite contexte ale gândirii”.

Ne-ați crede dacă vă zicem că această frază aparține învingătoarei unui concurs de frumusețe? E chiar așa. A făcut această declarație, în 7 noiembrie Lauriane Sallin, 22 de ani, noua Miss Elveția. Studentă la Istoria Artei și Franceză la Universitatea din Fribourg, tânăra a acordat un interviu site-ului catolic Cath.ch în care a vorbit de spiritualitate, de credința  sa catolică și viziunea ce o are despre Dumnezeu, revelând profunzime și bun simț.

„Credința mea s-a construit mult pe baza lecturilor mele, de la Aristotel la Descartes”

Întrebându-se despre sensul vieții, tânăra și-a dat seama de faptul că „umanitatea nu încetează să se confrunte cu această realitate”, în particular atunci când caută fericiria.

„Cred că fericirea este posibilă, dar e nevoie să se precizeze ce este ea. Personal, o leg de anumite principii de bază ale credinței creștine: respectul, iubirea pentru aproapele”.

Miss Elveția, pe lângă faptul că este foarte frumoasă fizic, crede și trăiește frumusețea sufletului. Deși  recunoaște că în familia sa „toți cred”, nu consideră credința ca fiind o condiționare.

„Pentru mine credința nu este o exigență a părinților mei, ci ceva personal. Aparține mie. Credința mea s-a construit mult pe baza lecturilor mele, de la Aristotel la Descartes, trecând prin Evanghelia de la Luca. Am dorit să înțeleg istoria Evangheliei. Din această cauză, a trebuit să aflu mai multe despre contextul în care a fost scrisă. Acest parcurs cere un anumit efort, dar e unicul mod pentru a înțelege semnificația”, a observat.

„În fiecare om, este o parte din Împărăția lui Dumnezeu”

Religia, mărturisește, a ajutat-o să crească „astfel încât trăiește mereu în prezent”, mai ales după pierderea sorei sale.

„În fața morții sorei mele, nu puteam să rămân blocată clipei. Trebuia să privesc mult mai departe”. Acel „mai departe” a fost întărit de un prieten care i-a zis într-o zi: „În fiecare om, este o parte din Împărăția lui Dumnezeu”. Această frază a ajutat-o foarte mult.

Pentru Lauriane, Dumnezeu a devenit Cel care o împinge să meargă mai departe. „Dumnezeu face totul posibil. Este El Cel care ne ajută să fim mai buni”.

În ce privește moartea a comentat: „Regulile jocului sunt clare: trăim și trebuie să murim toți. Marea tragedie nu este aceasta, ci constă în minciuna pe care ne-o inoculăm când zicem foarte convinși fiind că nimeni nu trebuie să moară la 24 de ani”.

În ce privește concursul și frumusețea în general, Lauriane dă un răspuns interesant: „Frumusețea și armonia formelor tot timpul au atras și calmat privirea. După cum mă întreb asupra fericirii, încerc și să înțeleg ce este frumusețea. Ca să înțelegem semnificația ei, trebuie să mergem dincolo de ceea ce se vede. Pentru mine, frumusețea este calea spre armonie. Încerc să fiu un pic ca și o ”alegorie” a frumuseții, pentru a duce persoanele mult mai departe”.

Traducere: AMR

Sursa:www.aleteia.org

Dumitru Constantin Dulcan, neurolog faimos: „Vrei să te vindeci de o boală? Împacă-te cu vecinul! Gândul rău îl usucă în primul rând pe cel care-l trimite“ Citeste mai mult: adev.ro/nwfat9

Profesorul Dumitru Constantin Dulcan (77 ani) este reputatul medic neurolog şi psihiatru care şi-a legat numele de Spitalul Militar Central din Bucureşti, unde a condus secţia de neuropsihiatrie, apoi clinica de neurologie. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ FOTO Astronomia creează punţi de legătură între Bârlad şi Chişinău. Pr... O fată de 15 ani este căutată cu disperare de familie după ce a fugit ... Mitropolia Olteniei şi monopolul din biserică. Credincios: „Am venit c... Ca autor de cărţi, dr. Dulcan a devenit accesibil maselor de cititori, odată cu publicarea volumului „Inteligenţa materiei“, un best-seller al anilor `80. În cartea sa revoluţionară pentru mentalitatea acelor vremuri, profesorul Dulcan îndrăznea să vorbească despre entitatea care, mai presus de tot, pune în lucruri o ordine firească, dar încă neînţeleasă de noi. Actualmente şef la Catedra de Neurologie şi Neuropsihosomatică de la Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, dr. Dumitru Constantin Dulcan s-a dedicat studierii domeniului conştiinţei, despre care spune ferm convins că timpul îl va confirma. - Tot răul spre bine, domnule profesor Dulcan? Gândul optimist cu care obişnuim să ne împăcăm are, de fapt, o explicaţie ştiinţifică? - Trebuie să privim cu luciditate, traversăm un moment foarte dificil pentru Univers. Privind la tot ce se întâmplă în jur, cu noi, ne dăm seama că suntem deja în război. Este nevoie de o refundamentare a conceptelor pe care Universul s-a bazat. Trebuie să lucrăm în primul rând asupra noastră, dacă vrem să schimbăm ceva. Fiecare dintre noi trebuie să facă efortul să se schimbe, iar fiecare trebuie să dea exemplu la 100, la 200 persoane. Doar aşa, printr-o energie colectivă, putem schimba lucrurile. Când nu ai în mintea ta soluţia pentru adevăr, o găseşti privind istoria sau natura, cum rezolvă o situaţie. Natura are propria inteligenţă, fiecare particulă are inteligenţa sa. A fost Imperiul lui Alexandru cel Mare, a fost Imperiul Otoman, a fost Imperiul Sovietic. Toate au dispărut. Celelalte sunt veşnice? Eu aştept istoria. - Nu suntem prea mici pentru un război aşa mare? - Dacă ne unim, nu. Trebuie să ne dezvoltăm conştiinţa de grup. O putem face pentru o cauză rugându-ne cu toţii sau măcar concentrându-ne sincron, cu toţii, în acelaşi timp. În America există grupuri de rugăciune în care oamenii se roagă pentru sănătatea cuiva sau pentru îndepărtarea unei probleme. Există mărturii ale unui savant neurochirurg american care fiind în comă profundă, vedea cum oamenii se roagă pentru însănătoşirea lui şi cum vin spre el canale de energie prin care simţea că se vindecă. În acest timp, el a avut acces la adevăruri din lumea de dincolo. „Marea mea dilemă este cum împac eu ce am văzut dincolo, cu ce am învăţat la Harvard“, a relatat cercetătorul. Şi nu era un naiv. - Şi lumea va fi schimbată doar cu efectul gândirii pozitive? - Trebuie să ne scuturăm de zgura gândurilor, pentru că resentimentele, ura, invidia sunt sentimente care modifică ADN-ul, în timp ce iertarea şi optimismul deschid spirala ADN-ului. Vrei să te vindeci de boală? Împacă-te cu vecinul sau cu cel pentru care ai resentimente. Când emitem un gând bun în spaţiu, el este perceput ca o lumină colorată. În schimb, gândul rău este un nor întunecat care îl usucă în primul rând pe cel care-l trimite. Rugându-ne cu toţii, îndepărtăm din norii negri care s-au tot adunat deasupra noastră. Şi trebuie să facem bine. Acel bine pe care nu ni-l cere nimeni, acela este binele suprem! Altfel, dacă vom continua aşa, nimicim totul. Tot primim semnale că Universul va face „implozie“, dar ceasul bombei poate fi oprit. Oamenii sunt, de fapt, nişte frecvenţe. Noi trebuie să ne elevăm conştiinţa, pentru a putea avea acces la alte dimensiuni. Vorbind despre moarte, niciodată să nu ne gândim la cei trecuţi în nefiinţă ca fiind morţi. Nu, ei sunt nişte conştiinţe vii! Moare doar universul fizic, corpul. Nu există moarte, există doar o trecere. Comunicarea cu invizibilul este mai utilă decât tone de cărţi. Am avut mai multe experienţe de acest gen, momente critice, de boală. Viaţa nu m-a dezmierdat deloc. De fiecare dată când ajungeam la limită, cineva îmi spunea care e soluţia. Noi plecăm din viaţă cu exact ce-am adunat. Şi suferim teribil în faţa celor cărora le-am greşit. Iisus a dat expresia celui mai pur sentiment: iubirea şi iertarea aproapelui său. Dacă l-ar fi acceptat pe Iisus, omenirea ar fi avut 2.000 ani în avans în civilizaţie. Cărţile profesorului Dulcan Profesorul Dumitru Constantin Dulcan s-a aflat la Constanţa în luna octombrie, pentru a susţine un seminar despre evoluţia Universului, la invitaţia Centrului de Psihologie Dobrogea, în colaborare cu psih. Ana Filip şi psih. Claudia Petre. Cartea sa „Inteligenţa materiei“ a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta“. Alte cărţi scrise de D.C. Dulcan sunt „Mintea de dincolo”, care abordează experienţele morţii clinice, „În căutarea sensului pierdut“, „Somnul raţiunii“, „Către noi înşine“, „Gândirea omului modern“, „Culmi şi limite“. Profesorul Dulcan este membru al unor prestigioase societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizaţia Internaţională de Cercetare a Creierului). Vă mai recomandăm Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: „Orice gând negativ ne face rău şi nouă, şi Universului. Stresul poate să paralizeze sistemul imunitar“ Dumitru Constantin Dulcan: „În fiecare secundă în care gândim, pledăm pentru moarte sau pentru viaţă“ 

Citeste mai mult: adev.ro/nwfat9