Puternici dar fragili: contradicțiile generației Millennials

Pe cât de puternici, pe atât de fragili. Generația Millennials este plină de contradicții. Fetele și băieții născuți în jurul anului 2000 (americanii îi numesc și Generația Z), sunt întotdeauna conectați, dar sunt izolați, sunt mai înțelepți decât frații lor mai mari, dar sunt mai neliniștiți, ar trebui să fie mai satisfăcuți, dar sunt mult mai stresați. Generația Z (ultima?) este un mister care încearcă să fie înțeles de către sociologi și de către psihologi, participă la o creștere exponențială a sindromului „burn out” (epuizare) în rândul profesorilor și a asistenților din școli. Cele mai recente studii (care urmează unul după celălalt aproape fără întrerupere) prezintă o imagine care nu doar că pare amenințătoare (tulburările psihologice în rândul tinerilor sunt în creștere), dar mai presus de toate, se pare că este și foarte greu de descifrat. Cei născuți în al treilea mileniu sunt crescuți cu rețelele de socializare și cu răspândirea constantă a informațiilor pe internet. Noii adolescenți se apropie de maturitate într-un context politic marcat de o multitudine de evenimente. Cum își vor modela viitorul?

Întotdeauna conectați. Cea mai evidentă diferență între Millennials și generațiile precedente este că aceștia sunt „on-line” de la naștere, din momentul în care părinții lor, puțini naivi, au postat primele lor frământări în rețea. Numai în Marea Britanie, scena unuia dintre cele mai recente sondaje, tinerii cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani sunt online cel puțin trei ore pe zi. Conectivitatea pătrunde astfel viața lor, de la prietenii la relațiile cele mai superficiale; de la rețea (folosindu-se de smartphone-uri) se alimentează cu tot ceea ce au nevoie pentru a fi informați (știri, divertisment și cumpărături). Această „conectare permanentă” a transformat modul în care interacționează între ei și cu lumea adulților.

Cele mai populare aplicații sunt Snapchat și Instagram; un adolescent are în medie 150 de urmăritori pe Instagram și petrece aproximativ o jumătate de oră din zi pe Snapchat. De asemenea, tinerii au un sens mai fluid al identității sexuale. Un studiu realizat în luna octombrie a anului trecut de către National Citizen Service și care a implicat 1000 de adolescenți, a constatat că doar 63% dintre băieți cu vârsta cuprinsă între 16 și 17 ani se definesc heterosexuali 100% (comparativ cu 78% dintre adulți). Doar 78% dintre băieți se identifică 100% ca fiind de „gen masculin”, și doar 80% dintre femei se identifică 100% ca fiind de „gen feminin”.

Nesatisfăcuți. Generația Z nu este fericită. Un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății, efectuată în 42 de țări în 2013 și 2014, evidențiază faptul că adolescenții sunt printre cei mai puțin mulțumiți de viața lor. Studiul - care evaluează satisfacția pentru viață în relație cu legăturile familiale, cu școala și chiar nivelul sănătății mintale și al consumului de droguri - demonstrează că anxietatea și semnalele boliilor mintale sunt în creștere într-un ritm alarmant.

„Avem în fața ochiilor o generație de copii care exprimă într-un mod foarte clar propria nefericire. Există o problemă generală a stimei de sine. De fiecare dată când pornesc telefoanele și încep să deruleze mesaje și postări ale prietenilor, își măsoară stima de sine prin numere de like-uri sau prin urmăritori”, a spus Emily Cherry, director executiv la Direcția națională pentru protecția copilului din Marea Britanie.

Cu toate acestea, adolescenții sunt mai înțelepți. Scade incidența problemelor legate de abuzul de alcool și de droguri. Noii adolescenți s-au prezentat la vot, ori de câte ori au avut ocazia, depășind în procente generațiile precedente de adolescenți. Plecând de la aceste contradicții și de la aceste fragilități, generația care are la dispoziție cele mai multe mijloace din istoria omenirii, peste câțiva ani va începe să-și construiască propriul viitor. Cum va fi?

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:agensir.it

Strategiile Satanei. Partea I: tactica Izabelei

Atacul satanic ce profită de frică,desfrâu, răni și indiferență

Pr. Robert McTeigue, SJ

„Dar am împotriva ta faptul că lași pe femeia Izabela....” (Apocalipsă 2,20).

Izabela e un nume disprețuit în Scriptură și în istoria creștină. Părinții nu-și vor numi fiica Izabela la fel cum nu și-ar numi fiul Iuda Iscarioteanul. În Cartea întâia și a doua a Regilor e prezentată ca fiind o regină idolatrică, în timp ce în Apocalipsă este denunțată ca o proorociță falsă și seducătoare. Ce reprezintă această femeie?

Dincolo de identitatea sa istorică în  Israel, Izabela a devenit un arhetip, un model, un standard, de răutate (seducătoare, manipulatoare, idolatrică și ucigătoare). Reprezintă ura împotriva profeției autentice și a autorității religioase. Astfel, Izabela este un nume uman pentru o strategie satanică – o strategie care depinde de frică, desfrânare, slăbiciune și indiferență. Studierea  strategiei, notând unde, cum și de ce funcționează, este primul pas în distrugerea acestui proiect al răului.

Sfântul Ignațiu de Loyola, numind pe Satana „dușmanul naturii umane”, îl compară cu un general care pregătește asediul unei fortărețe și atacă în partea cea mai slabă. În același fel, Satana „studiază din toate unghiurile virtuțiile noastre teologice, cardinale și morale. Unde ne găsește mai slabi și mai nevoiași în ce privește salvarea eternă, acolo atacă și încearcă să ne cucerească”.

Satana pune în scenă strategia Izabelei căutând mai întâi acele răni emotive ce-i permit să intre în sufletul nostru. Strategia Izabelei folosește seducția și manipularea cu cei care sunt slabi și ezită, tactici care nu funcționează cu cei care sunt puternici și ascultători. Cu alte cuvinte, când permitem durerii noastre să se transforme în ”auto-compasiune”, strategia Izabelei poate să lucreze.

Alcooliștii Anonimi știu bine acest lucru. Gluma lor contra ”auto-compătimirii”descrie bine acest proces: „Săracul de mine! Săracul de mine! Turnați-mi încă o băutură!” (sau ” Dacă ați avea o viață ca și a mea ați bea și voi!”) Strategia Izabelei vă va șterge lacrimile și vă va săruta vânătăile; următorul pas este să vă ia de mână și să vă ducă unde nu ar trebui să mergeți. Ce putem să învățăm de aici? Toți avem răni. Nu putem permite ca rănile noastre spirituale să se infecteze. Nu putem permite ca rănile noastre să se transforme în resentimente și ”auto-compasiune”. Dacă nu suntem atenți, lăsăm o ușă deschisă pe unde se poate înfiltra strategia Izabelei. Dacă nu rezistăm seducției și manipulării Izabelei cu ascultare și curaj, atunci, avertizează Sfântul Ignațiu de Loyola, „niciun animal sălbatic de pe Pământ nu e așa de feroce ca dușmanul naturii noastre umane în timp ce urmează intenția sa rea cu viclenie mereu crescândă”.

Sfințenia, umilința și vindecarea sunt împletite. Slăbiciunile și rănile pe care le avem pot să fie obstacole în calea noastră spre sfințenie. Trebuie să avem umilința înaintea Domnului și să admitem că avem nevoie de ajutorul Său și să cerem vindecarea Sa.

Dacă ne căim de păcatele noastre fără să-i cerem Domnului să ne vindece, o să recădem în aceleași păcate. Căința fără vindecarea rănilor, care sunt la baza păcatului, e la fel cum am tăia doar vărful la iarbă și apoi am fi surprinși că din nou crește. Păcatul își fixează foarte ușor rădăcinile în locurile unde sufletul nostru a fost rănit. Dacă dorim să ne eliberăm de păcatele noastre obișnuite, trebuie să găsim vindecare în sufletul nostru. Nu putem să ne însănătoșim dacă nu cerem acest lucru. Primul pas în vindecarea sufletului nostru, esențial ca și remediu contra păcatului, e să privim la Domnul răstignit și apoi să vedem și să dăm un nume rănilor pentru a putea să le oferim Lui.

Există un alt lucru peste care se trece des cu vederea. Locul rănilor trebuie să fie umplut de bunătate, virtute și har. Căința, adevărata convertire, adevărata transformare în Cristos, ține de dorința noastră de a trăi în sfințenie. Implică trupul, sufletul, voința, mintea, harul și sângele. Oricare altă formă de convertire e pură fantezie. Strategia Izabelei fură dorințele noastre sfinte și instalează în suflet promisiuni false a unor idoli asasini.

În această săptămână să citim prima și a doua Carte a Regilor. Încercăm să vedem cum persoana Izabelei încarnează strategia satanică a Izabelei, și apoi să medităm la imaginea teribilă a pedepsiri de către Domnul a celor care o urmează pe Izabela, în Apocalipsă 2. Isus ne spune că trebuie să fim înțelepți ca șerpii și puri ca porumbeii (Mt. 10,16). Doar atunci o să putem realiza ceea ce trebuie cu adevărat.

Traducere:AMR

Sursa:it.aleteia.org

Există o listă cu toate lucrurile pozitive care s-au întâmplat în 2016 pe întreaga Planetă. O poți accesa aici: http://www.2016.promo

Bineînțeles, #casastiti.

Vezi curiozitatea pe site: Există o listă cu toate lucrurile pozitive care s-au întâmplat în 2016

Gratuit : Antistres – carte de colorat – editia de Craciun

GRATUIT in format pdf : Antistres Carte de Colorat – editia de Crăciun!

Va puteti bucra de 23 de teme de iarnă!

O puteti revendica aici!

Sursa

RADIO VATICAN: Informare din partea redacției române

Începând cu 7 ianuarie 2017 încetează transmiterea emisiunii noastre în FM 93,3 MHz pentru Roma și împrejurimi. Ce se schimbă pentru ascultătorii noștri din Roma și Lazio? Din 7 ianuarie, emisiunea în limba română poate fi ascultată la Roma și împrejurimi ca până acum, în fiecare zi la ora locală 15.30, dar nu în FM, ci pe canalul «Radio Vatican Europe» în standardul digital DAB+. Frecvența analogică 93,3 FM este preluată de un post de radio italian în cadrul proiectului de extindere la nivelul întregului teritoriu italian a canalului «Radio Vaticana Italia» în standardul digital DAB+. Pentru recepția transmisiunilor radiofonice digitale este nevoie de un aparat de radio prevăzut cu această opțiune tehnică. Important de știut este și faptul că emisiunea noastră poate fi ascultată live în sistemul de televiziune cu difuzare digitală terestră pe canalul 883 «RV Europe». Ce se schimbă pentru ascultătorii noștri din țară? Nimic. Emisiunea noastră este preluată pe teritoriul României de Radio Maria fiind transmisă zilnic la ora Bucureștiului 19.30 pe frecvențele acestui post de radio: Bacău: 89,6 MHz, Baia Mare: 95,4 MHz, Blaj: 94,4 MHz, Oradea: 102,2 MHz, Roman: 1485 KHz – AM, Târnăveni: 87,7 MHz și Zalău: 92,5 MHz. Nu se schimbă nimic nici pentru vizitatorii și ascultătorii noștri online. Pe internet, emisiunea în limba română poate fi ascultă live pe Web live 01 și la orice oră a zilei accesând opțiunea RADIO din meniul principal și făcând click pe secțiunea ON DEMAND ȘI PODCAST, în  dreapta paginii noastre Internet (ro.radiovaticana.va). De adăugat, în fine, șitransmiterea Sfintei Liturghii în ritul bizantin român, care poate fi ascultată ca şi până acum la ora României 9.10 pe Undele Scurte (SW) cu lungimea de 41 de m şi 31 m, respectiv 7250 şi 9645 kHz, iar în zona Romei la ora 8.10 în DAB+ la buchetul RV Europe. De asemenea, în Web live 01 și pe sateliții AOR1, AOR3 și NileSat. Sfânta Liturghie este transmisă în fiecare duminică şi în sărbătorile de la 1 ianuarie, 6 ianuarie, 15 august şi 25 decembrie. 

Sursa:ro.radiovaticana.va

A mai trecut un an şi poate n-ai observat

A mai trecut un an. Ne-am învârtit 365 de zile în jurul soarelui cu 30 km pe secundă şi nimeni n-a ameţit la aşa viteză. Nici n-am simţit.

Şapte miliarde de oameni ne-am învârtit.

Ne-am învârtit cu oameni mincinoşi şi corupţi, cu oameni beţivi şi adulteri, cu oameni războinici şi criminali, cu oameni pe străzi strigând fel şi fel de lucruri, cu parlamente aprobând căsătorii împotriva firii, cu oameni flămânzi şi alţii prea sătui, cu oameni descurajaţi şi lipsiţi de ideal, cu oameni plini de frică pe străzile Parisului sau în altă parte, cu stadioane arhipline şi cu biserici goale, cu naufragiaţi şi înecaţi în mare, cu emigranţi alergând din toate părţile spre Europa, cu tineri arzând în discotecă.

Ne-am învârtit cu case distruse de bombardamente, cu garduri de sârmă ghimpată construite la graniţă, cu trenuri oprite ca emigranţii să nu ajungă la masa celor bogaţi, cu avioane doborâte, cu oameni cheltuind sume imense pe fleacuri, cu oameni aruncând multă mâncare la coş.

Ne-am învârtit cu oameni dormind pe străzi, daţi afară din serviciu, cu oameni căutând un loc de muncă, părăsiţi şi bolnavi, cu oameni judecându-se prin tribunale, certaţi pentru că moştenirea n-a fost împărţită corect.

Ne-am învârtit cu multe sicrie duse spre cimitir, cu oameni plângând cu inima frântă de durere, cu părinţi care şi-au dus singurul copil la groapă, cu mame care au ucis viaţa concepută, cu oameni care s-au îmbolnăvit din fumat şi băutură, cu lume stând la televizor şapte ore din noapte, cu copii spânzuraţi de dorul părinţilor plecaţi în străinătate.

Ne-am învârtit cu apele din ce în ce mai poluate, cu oraşe sufocate de smog, cu o climă dată peste cap, cu inundaţii catastrofale, incendii de păduri cum n-au mai fost, cu movile de gunoaie din ce mai mari.

În acest timp pomii au înflorit. Pădurea cât a mai rămas, a crescut în tăcere şi a produs oxigen ca să mai avem ceva de respirat, iarba a crescut pentru turme şi cirezi, câmpurile care au fost semănate au adus roade. Tarabele s-au umplut în pieţe şi am auzit strigătul: "Luaţi roşii, ardei, castraveţi, cartofi, fasole, banane, struguri, mere, pere, nuci".

Pe altă planetă nu s-a auzit un astfel de strigăt. E o tăcere cumplită. E un frig nemilos sau o căldură de iad.

De unde a avut pământul aşa noroc să producă atâtea bunuri, atâtea roade. De unde atâta viaţă şi pe uscat şi în apă?

Ce miracol e acest pământ! Nici prea departe de soare ca să nu fie sloi de gheaţă, nici prea aproape ca să nu fie un deşert fierbinte fără viaţă. Ce miracol că albinele găsesc flori pentru mierea lor, cerbii izvoarele de apă şi iarba de păşunat! Ce miracol că păsările ştiu să-şi facă un cuib şi să-şi crească puii, peştii ştiu unde să-şi depună icrele! Ce miracol că este timp suficient şi prielnic pentru ca grâul să ajungă la maturitate pentru pâinea ce de toate zilele, pomii să producă roadele gustoase! Ce miracol, ce miracol!

Preamăriţi-l pe Creator! Daţi laudă lui pentru atâta înţelepciune! Aduceţi mulţumiri şi vă plecaţi în faţa lui! "El face să răsară soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi". El a creat orice formă de viaţă, fiecare plantă după soiul său, fiecare pasăre, animal şi pe tine care eşti capodopera lui. E admirabil ce a făcut Dumnezeu pentru noi! Cântaţi-i şi preamăriţi-l căci este vrednic de laudă!

Preamăriţi-l pentru soarele care vă încălzeşte, pentru ploaia care face ţarina să rodească, pentru apa din izvor, pentru florile multicolore, pentru frumuseţea cerului înstelat, pentru inima care bate în piept, pentru munţi şi câmpii, pentru mări şi oceane, pentru zile şi nopţi, pentru cântec şi armonii, pentru ceea ce v-a oferit într-un an de zile, pentru bucurii şi realizări, pentru ceea ce aţi văzut umblând pe acest pământ!

Ne-am învârtit în jurul soarelui şi am rămas prin legea gravitaţiei dependenţi de el. Recunoaştem acest lucru. E lucru şi mai important să ştii şi să recunoşti că eşti dependent de Dumnezeu, Creatorul tău şi să nu te desparţi de el. Legea gravitaţiei e o constrângere frumoasă cu multe beneficii pentru acest pământ. Însă a gravita în jurul lui Dumnezeu nu se poate decât în mod liber. Gravitează şi tu în jurul lui Dumnezeu şi vei avea parte de multe beneficii. Ai fost creat chiar pentru acest lucru. Dacă pământul ar lua-o razna prin univers şi n-ar mai gravita în jurul soarelui ar rămâne fără viaţă. La fel şi tu dacă te desprinzi de Dumnezeu şi nu mai vrei să gravitezi în jurul lui, rămâi fără viaţă. Copilul e fericit când este ţinut de mână de tatăl său. E în siguranţă. Dacă eşti nefericit, e pentru că ai uitat să-l mai ţii de mână pe Dumnezeu. Te-ai îndepărtat de el şi ai crezut că te poţi descurca singur în viaţă. Ca fiul risipitor ai fugit din casa tatălui tău voind o desprindere totală. Experienţa, departe de Dumnezeu, te-a făcut din ce în ce mai trist, nemulţumit pentru că paradisul pe care l-ai căutat nu l-ai găsit niciodată.

Fă bilanţul unui an de zile şi vezi dacă nu cumva eşti pe un drum greşit. Dumnezeu este în căutarea ta chiar şi atunci când tu nu-l mai cauţi şi i-ai întors spatele. Drumul său de căutare a început la Betleem când s-a făcut om pentru ca tu să-l cunoşti. A locuit între noi pentru ca tu să poţi locui în cer. Dumnezeu a voit să se învârtă cu noi în jurul soarelui pe care l-a creat.

A mai trecut un an şi poate n-ai observat acest lucru.

Pr. Eugen Budău

Sursa:ercis.ro

Un artist român la Vatican

Nu toată lumea ştie că la Vatican, chiar lângă Santa Marta, locuinţa actuală a Papei Francisc, există un laborator de creaţie şi restaurare creat în secolul XVI cu scopul de a împodobi măreaţa Catedrală a Sfântului Petru.

Aici lucrează cu talent, inimă şi pricepere unii dintre cei mai buni artişti ai lumii, aleşi pe sprânceană, iar unul dintre ei este român.

Credeţi-mă, a lucra în această echipă e ca şi cum ai lucra la NASA, doar cei mai talentaţi o pot face.

Claudiu Ungureanu s-a născut în Bacău şi a început să deseneze pe la cinci ani.

Cum se-ntâmplă-n România, a luat vreo două după cap şi i s-a interzis să-şi mai piardă timpul cu “prostii” de genul ăsta. Atitudinea e specifică multor părinţi români care-şi îndeamnă copiii spre matematică, spre lucruri practice, lectura, arta nu par a fi demne de atenţie.

Dar Claudiu nu a renunţat şi, în paralel cu şcoala, a început cursurile la Şcoala Populară de artă, a urmat cursuri universitare, s-a străduit în fel şi chip pentru a reuşi să înveţe cât mai mult din arta picturii.

Nu, nu-i uşor atunci când mai trebuie să şi munceşti pentru a te întreţine.

Discuţia cu el nu a fost un interviu, ci o dezvăluire pe care ne-a făcut-o despre ce înseamnă să fii artist al timpurilor noastre.

Chiar când te aştepţi mai puţin în viaţă, se întâmplă şi binele

Cum de nu ai renunţat în ciuda piedicilor, ce anume te-a împins să mergi înainte?

-Trebuia să aflu care este esenţa frumuseţii! Vedeam că anumite tablouri atrag privirile tuturor şi altele nu, încercam să înţeleg de ce, care e secretul unei opere de artă care reprezintă nişte flori faţă de alta care are aceeaşi temă.

Şi care e?

-Secretul e în lumină, în modul cum sunt puse în evidenţă anumite părţi ale unui tablou, secretul e în a atrage privirile spre ceea ce vrei să exprimi, să fii într-o continuă căutare a formei perfecte. Când eram mai tânăr pictam, din economie, şi câte 16 variante ale unei imagini pe aceeaşi pânză. După ce se usca o variantă făceam alta, am căutat mereu să înţeleg cum o nouă tuşă de culoare poate schimba totul.

Cum ai ajuns în Italia?

-Trebuia să aflu mai mult, să învăţ, să muncesc, să creez, în România nu există prea mare interes pentru artă, lumea supravieţuieşte, nu are bani pentru tablouri şi nici pentru susţinerea artiştilor. Am prieteni extraordinari, ne-am cunoscut la cursurile de pictură, ei m-au sfătuit şi ajutat la început. Am fost găzduit de o mănăstire din Roma, am început să pictez icoane, să lucrez mozaic, o lume întreagă mi se părea că se deschide în faţa mea. Învăţam şi lucram. Dar nu era simplu, nu aveam documente aşa că a trebuit să plec cu soţia – între timp mă însurasem – spre altă zonă, am îngrijit o familie de bătrânei care ne-au făcut acte-n regulă.

Renunţaseşi la artă, erai decepţionat?

-Nu renunţasem, dar trebuia să trăiesc, să muncesc, arta nu ţine de foame decât dacă ai comenzi. Am început să lucrez într-o fabrică, lucram în schimburi, eram mai mereu obosit şi nu mai puneam mâna pe nimic altceva. Când, într-o zi, tocmai când eram în vechea mea maşină care bârâia şi se oprea într-o intersecţie, în faţa unei poliţiste care mă fluiera, sună telefonul victorios: eram chemat la Vatican, aveau nevoie de mine acolo. Anterior prezentasem mapa cu lucrările mele, dar nu sosise de ceva timp nici un răspuns. Chiar într-un moment neprielnic, chiar când te aştepţi mai puţin în viaţă, se întâmplă şi binele.

Credinţa e lumină, în special lumină!

Claudiu ne-a mai povestit despre materialele folosite, despre frumuseţea detaliilor, despre culori şi despre sufletul pe care-l pune un artist în ceea ce face.

După părerea ta, care e diferenţa dintre artişti ca Michelangelo, Rembrandt, Caravaggio etc şi cei de azi?

-Diferenţa esenţială este că odată se punea preţ pe calitate, un artist nu lăsa lucrul din mână şi nu se considera satisfăcut decât după mult timp, materialele se tratau înainte, se aştepta momentul prielnic, culorile se amestecau până se obţinea nuanţa dorită, ideile se transmiteau altfel. Acum, arta se supune deseori societăţii moderne, trebuie să produci bani, repede şi eficient, chiar dacă nu se dă atenţie detaliilor.

A fi artist care lucrează la Vatican are legătură cu credinţa în Dumnezeu?

-Da, sigur, altfel nu se poate, credinţa face parte din noi şi e dragoste, respect pentru umanitate, lumină, în special lumină!

Prefer să închei astfel dezvăluirea lui Claudiu, lumina asta blândă e în inima lui alături de strădania permanentă de a-şi exprima arta.

Sursa:http://aquiahora.ro