Sf. Faustina a scris mult, în jurnalele ei, despre călătoriile ei în spirit în Paradis și iad, care au fost susținute de Biserică drept revelații aprobate. După ce Sf. Faustina a fost traumatizată de viziunea iadului i-a fost dată rugăciunea la Milostivirea Divină, pentru a o împărtăși cu lumea, ca o armă în lupta pentru mântuirea sufletelor. Din păcate, mai puțină atenție s-a acordat viziunilor ei încurajatoare despre Rai, despre care a scris.
„Astăzi am fost în Rai, în spirit, și am văzut frumusețile sale de neînchipuit și fericirea ce ne așteaptă după moarte. Am văzut cum toate creaturile îi aduc necontenit cinste și slavă lui Dumnezeu; am văzut cât este de mare fericirea în Dumnezeu, care se revarsă asupra tuturor creaturilor, făcându-le fericite; și apoi orice slavă și cinste izvorând din această fericire se reîntorc la Izvorul lor; și toate făpturile intră în adâncurile dumnezeiești și contemplă viața interioară a lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pe care niciodată ele nu o vor înțelege, nici nu o vor pătrunde. Acest izvor al fericirii este neschimbat în esența sa, dar mereu nou, revărsând fericire asupra tuturor făpturilor.”
Sf. Alfons Maria de Liguori a relatat o întâmplare pe care i-a împărtășit-o un superior al iezuiților despre un alt superior, care i-a apărut după moartea sa și i-a dat un raport detaliat despre ce fel de tratament vor putea aștepta în Rai diferiți oameni. Conform superiorului răposat, răsplata Raiului nu este la fel pentru toți cei care intră aici, dar toți cei care intră sunt la fel de mulțumiți.
„Acum sunt în Rai; Filip al II-lea, regele Spaniei, este și el în Rai. Ne bucurăm amândoi de răsplata veșnică a Paradisului, dar aceasta este foarte diferită pentru noi. Fericirea mea este mult mai mare decât a lui, întrucât nu este ca atunci când eram încă pe pământ, deoarece el era o față regală iar eu eram un om simplu. Eram atât de îndepărtați unul de altul ca pământul de cer, dar acum acest lucru s-a inversat: pe cât de ordinar eram în comparație cu regele de pe pământ, acum îl întrec în gloria din Cer. Totuși, suntem amândoi fericiți, iar inimile noastre sunt pe deplin satisfăcute.”
Sfântul Papă Grigore cel Mare a vorbit despre unitatea supranaturală din întreaga comuniune a sfinților din Cer și despre, se pare, cunoașterea lor infinită: „Pe lângă toate acestea, un har minunat le este dat sfinților din Cer: ei îi cunosc nu numai pe cei pe care îi știau din această lume, ci și pe cei pe care nu i-au văzut niciodată, și vorbesc cu ei cu așa o familiaritate ca și când s-ar fi văzut și cunoscut în trecut. Astfel, când îi vor vedea pe strămoși în acel loc de fericire perpetuă, îi vor recunoaște după chip, ca și cum i-ar fi știut dintotdeauna, din viețile și conversațiile lor. Pentru că în acel loc, cu o claritate de nedescris (comună tuturor), ei îl contemplă pe Dumnezeu, ce ar putea să nu știe acolo unde îl cunosc pe Cel care știe toate lucrurile?
Și alți sfinți au oferit viziuni și descrieri similare pline de bucurie ale Raiului.
Sf. Augustin: „Acolo, binele va fi atât de rânduit în noi încât nu vom avea nici-o altă dorință în afară de aceea de a rămâne acolo pentru veșnicie.”
Sf. Filip Neri: „Dacă vom ajunge în Rai, ce dulce și ușor lucru va fi să spunem, pentru totdeauna, împreună cu îngerii ‘Sfânt, Sfânt, Sfânt.'”
Sf. Anselm de Cantebury: „În Rai, nimeni nu va avea altă dorință decât ceea ce dorește Dumnezeu; iar dorința unuia va fi dorința tuturor; iar dorința tuturor și a fiecăruia va fi și dorința lui Dumnezeu.”
Sf. Ioan Maria Vianney: „O, dragii mei enoriași, haideți să ne străduim să ajungem în Rai! Acolo îl vom vedea pe Dumnezeu. Ce fericiți vom fi! Dacă parohia se va converti, vom merge acolo în procesiune, cu preotul paroh în față… Trebuie să ajungem în Rai!”
Sf. Bernadeta Soubirous: „Coroana mea în Rai va străluci cu inocență, iar florile ei vor radia precum Soarele. Sacrificiile sunt florile pe care Isus și Maria le aleg.”
Sf. Thomas Morus: „Nu există pe pământ tristețe pe care Raiul nu o poate vindeca.”
Raiul este un loc minunat și trebuie să ne străduim cu toții să ajungem acolo. Dar poate cel mai încurajator citat „ceresc” dintre toate vine de la Sf. Tereza de Lisieux, „Mica Floare”, care a subliniat faptul că, pe cât este Raiul de glorios, Dumnezeu consideră prezența copiilor Lui infinit mai de dorit: „Domnul nostru nu vine din Cer în fiecare zi pentru a sta într-un tabernacol aurit. Vine să găsească un alt Rai, care îi este infinit mai drag – Raiul sufletelor noastre, create după chipul Lui, temple vii ale Treimii adorate.”
