vineri, 27 ianuarie 2017

Tom Colucci, pompierul care a devenit preot

Timp de 29 de ani, Tom Colucci a lucrat în cadrul Departamentului de Pompieri din New York, salvând vieți omenești și aducând onoare profesiei sale de pompier. După ce s-a confruntat cu oroarea atacurilor de la World Trade Center, ceva s-a schimbat în interiorul său și a înțeles în mod clar chemarea la preoție.
Colucci a spus că Dumnezeu a fost mereu alături de el, a fost tot timpul în viața sa. A fost lângă el atunci când a părăsit universitatea și a devenit pompier, în 1985. A fost lângă el atunci când a ajuns la gradul de căpitan. Nu a fost căsătorit niciodată, deoarece simțea de mult timp chemarea la preoție. Evenimentele trăite pe 11 septembrie i-au confirmat chemarea.
„În această zi am putut vedea ceea ce este mai rău în omenire, dar, de asemenea, și ceea ce este mai bun. Toți spun: „Unde a fost Cristos în acea zi?” Ei bine, eu i-am văzut fața printre salvatori, printre persoanele care au venit în acel loc pentru a ajuta”.
Un accident care a avut loc în timp ce se afla în misiune, l-a lăsat cu un traumatism cranian care a necesitat două intervenții chirurgicale. Cu toate acestea, planurile sale au fost doar amânate. În anul 2005, Tom a părăsit corpul pompierilor și a intrat în seminar.
Cu câteva luni în urmă, la vârsta de 60 de ani, a putut să-și vadă visul realizat. A fost hirotonit preot chiar de către Cardinalul Timothy Dolan. După ce a devenit preot a declarat: „Dumnezeu mi-a dat harul de a fi un pompier, iar eu am dat tot ceea ce am avut mai bun în mine. Acum mi-a acordat harul de a fi preot, iar eu voi da tot ce am mai bun”.
O istorie împotriva curentului, o mărturie puternică și clară a modului în care Dumnezeu este prezent chiar și în momentele cele mai tragice pentru omenire.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:it.aleteia.org

miercuri, 25 ianuarie 2017


„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” – Filipeni 4:13
Cel care spune „NU SE POATE”
Pierde distracţia din toate.
Solemn şi mândru stă deoparte,
Respinge aventura de departe.
Şi dacă ar avea putere,
Ar şterge istoria întregii omeniri!
Nici radio, nici maşini n-ar fi,
Pe stradă n-ar mai fi lumini,
Nici telegraf, nici telefon,
Ar trăi în epoca de piatră.
Întreaga lume ar dormi,
Dacă şef ar fi cel ce spune:
„NU SE POATE!”.

luni, 23 ianuarie 2017

Încălzirea globală a făcut 2016 cel mai călduros an din toate timpurile

Anul 2017 - Anul poeziei



Cred că este deosebit de frumos să trăiești și să înveți mereu câte ceva nou. Din păcate, unii ne împotmolim în rutina zilnică și uităm să mai trăim...
De o vreme (2012) poate ați observat că public într-o pagină distinctă (aici) lecturile mele, cărțile care îmi trec prin mână, materiale care mă îmbogățesc cu fiecare pagină parcursă. Nu este o competiție acesta, este doar o dorință ascunsă de a-i atrage și pe alții în lumea lecturii. Facem tot mai puțini parte din club... 
Anul acesta am adus o modificare modului acesta de selecție și de lectură, respectiv mi-am propus să citesc mai mult în două domenii: poezie și muzicologie.
Poezia este o pasiune mai veche a mea (de pe la 11-12 ani), însă am ajuns la concluzia că nu poți să scrii poezie dacă nu și citești poezie. Nu înseamnă că nu ar exista oameni foarte pasionați de scris și care să aibă muza mereu aproape... bravo lor :), eu sunt altfel. Așa că mi-am propus ca în acest an să citesc între 70 și 100 volume de poezie tocmai pentru a aprofunda mai mult modul în care alții se exprimă prin intermediul rimelor de orice fel.
O altă noutate ce vreau să o adaug la acest program de lectură este faptul că voi publica lunar lista de lecturi din luna precedentă ca o invitație și mai pregnantă pentru lectură.
În principiu, ceea ce citesc începe să mă creioneze...
Mai spuneam că voi aborda și tematica muzicologiei, deoarece de câțiva ani lucrez la un material combinat, o noutate ce mi-a venit... să combin ideea de roman (poveste) cu muzica (să devină audio). Veți vedea la anul, dacă se va putea...
Cert este că și în ceea ce privește poezia, tot la anul (sau în anii viitori) se vor vedea roadele acestei investiții.
Apropos, dacă aveți cărți de poezie cărora vreți să le faceți aripi, eu le primesc cu drag! (cipriandeblaj@yahoo.com)
Și, pentru că ai citit până aici și vreau să îți mulțumesc pentru faptul că trăiești alături de mine în lumea virtuală, îți dăruiesc ultima poezie compusă:

Traducere…

Am în mine fraze
traduse de trecut
Umbrite mereu de sete
chiar lângă fântâna
tristă și-ndoliată
Surde-mi sunt din cauza zgomotelor
ce muscă buzele cuvintelor
Oarbe căutând în pustiu
de cetăți pline cu nebuni
Și-un aer catifelat
le îneacă cu lumina
venită din adâncurile
cele veșnice
ale vremurilor când
doar Paradisul fericea.

Un drum plin de fericire! 
Ciprian de Blaj