luni, 27 februarie 2017

Nu se poate „dialoga” cu demonii, iată de ce

de P. Robert Mcteigue, SJ

Care demon vă sperie cel mai mult? Demonul care mă bântuie cel mai mult în aceste zile, este violența politică. Îi văd puterea devastatoare, gata de a izbucni în America în care trăiesc și în Europa, leagănul civilizației occidentale.
Ce este un demon? Este o putere teribilă și întunecată care se opune lui Dumnezeu și creației Sale. Este viclean și necruțător. Sfântul Petru descria această putere întunecată ca un „leu care răcnește” și care își caută prada pentru „a o devora”. Papa Leon al XIII-lea i-a îndemnat pe catolici să se roage Sfântului Arhanghel Mihail, împotriva puterii întunecate care caută „ruinarea sufletelor”.
Care a fost răspunsul nostru? Am ascultat, începând de la Adam și de la Eva, minciunile seducătoare ale șarpelui. Încrezându-ne în propria înțelepciune și punându-o la îndoială pe cea a lui Dumnezeu, încercăm să facem înțelegeri cu întunericul, cu scopul de a obține ceea ce noi credem că ne folosește, ceea ce ne auto-convinge că ne dorim și merităm. Deschizând acest robinet, ne deschidem întunericului.
Stefan Molyneux oferă o meditație înfricoșătoare despre demonul violenței politice, care este tot mai prezent:
„Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu sarcasm, treziți demonul. Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu o insultă, chemați demonul. Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu furie, evocați demonul. Atunci când cineva începe o dispută, iar voi răspundeți cu violență, sunteți însuși demonul”.
Biserica, iluminată de Cristos, cunoaște faptul că voința umană este slăbită de păcat și că nu poate întotdeauna alege binele. Biserica știe că singura cale de a exorciza demonul violenței politice din sufletele noastre este pocăința, propunerea fermă de a fi corecți și în conformitate cu Cristos prin intermediul Evangheliei și al Sfintelor Taine.
Unii îi cer Bisericii să răspundă demonului violenței politice cu solicitări la „dialog”. Prin urmare, aceste persoane susțin că Biserica ar trebui să se așeze la masă și să „dialogheze” asupra nevoilor umane, ca și cum nu ar știi deja ceea ce vrea Dumnezeu pentru viața umană și îi dăruiește doar prin intermediul Bisericii.
Singurul dialog onest și fructuos în care Biserica se poate angaja este cel între mamă și copil, între învățător și elev. Cristos i-a încredințat deja Bisericii, pe care El a întemeiat-o, tot ceea ce trebuie să știm și să facem pentru a trăi bine în această viață și a intra în viața veșnică. Nimeni nu poate să-i ceară Bisericii să se angajeze într-un pseudo-dialog cu privire la modul de a triumfa asupra puterilor întunericului, ignorând bogăția de înțelepciune și har pe care Domnul i le-a dăruit.

Traducere: Liviu Ursu


Sursa:it.aleteia.org

duminică, 26 februarie 2017

Fericiţi cei blânzi...

Aş vrea să încep acest articol cu o întrebare: vi se pare că persoanele blânde sunt modele pe care societatea noastră le promovează, considerându-le demne de urmat? Fericirea despre care vorbim în acest articol este înrudită cu prima: fericiţi cei săraci în duh. După cum am văzut atunci, nici cei săraci în duh nu par a fi preferaţii societăţii, deoarece astăzi nu mai avem răbdarea necesară să pătrundem în înţelesul profund al existenţei, semnificată de expresiile respective.
De fapt, cuvântul din limba greacă ce este tradus de noi cu "blând" este "praus". Acest cuvânt înseamnă: blând, lipsit de violenţă, gentil, dulce, bun, umil. Deja plecând de la etimologie, putem spune că a fi blând nu este sinonim cu slăbiciunea; nu este moliciune, inactivitate, nu este acceptare tăcută a nedreptăţii, nu este resemnare. Blândeţea despre care se vorbeşte aici este semn de tărie. Ea stabileşte relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu aproapele.
Deci, ce este blândeţea? Blândeţea are o dublă caracteristică: este o perspectivă reală cu privire la sine, ce se exprimă în atitudinea şi comportamentul faţă de alţii.  În acest sens, blândeţea este compatibilă cu multă autoritate şi putere. Omul blând este cel care crede cu atâta putere în apărarea adevărului, încât este gata să moară pentru el, dacă este nevoie. Martirii au fost blânzi, dar nu au fost niciodată slabi; au fost nişte oameni puternici şi totuşi blânzi.
Trebuie menţionat, însă, că aceste caracteristici ale blândeţii nu trebuie confundate cu ceva instinctiv, fizic sau natural. În alte cuvinte, nu este o calitate naturală, deşi unii o pot deţine într-o măsură mai mare decât alţii, ca dar natural. Cu toate acestea, nu este vorba despre o dispoziţie naturală, căci toţi creştinii sunt chemaţi să fie blânzi, oricare ar fi temperamentul lor.
Putem spune că blândeţea este o virtute. Filosoful grec, Aristotel, în lucrarea lui despre etică, a discutat pe larg natura virtuţilor. Pentru Aristotel, fiecare virtute este o medie între exces şi lipsă. Astfel, blândeţea este o virtute, deoarece este media între mânie excesivă şi neputinţa de a manifesta orice mânie. El descrie omul blând ca pe cineva care „se mânie numai în situaţia în care trebuie, numai în momentul când trebuie şi ţine mânia numai cât trebuie”.
Teologul scoţian, William Baclay, preluând ideea aceasta că blândeţea este  capacitatea de a şti când să te mânii şi când nu, caută să-i dea acestei definiţii un conţinut creştin şi scrie: „Dacă ne întrebăm când este cazul să ne mâniem şi când nu, putem stabili ca regulă de viaţă că nu este niciodată corect să ne mâniem pentru o jignire sau insultă care ni se face nouă înşine.
În acest sens, blândeţea biblică nu cunoaşte principiul răzbunării. De exemplu, Moise, despre care se spune că: „era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului” (Num 12,3), şi-a manifestat blândeţea faţă de sora sa, Miriam care, împreună cu Aron au uneltit împotriva lui, voind să-i uzurpeze rolul de conducător. Moise nu s-a mâniat pe ei, dimpotrivă, s-a rugat pentru Miriam, pentru ca Domnul să o ierte şi să o vindece de lepra cu care o pedepsise (Num 12,1-13). Ştiind că rugăciunea trebuie însoţită de fapte, el însuşi se ducea la ea, afară din tabără, şi o îngrijea.
Şi psalmistul, împărtăşind aceeaşi idee a blândeţii, lipsită de răzbunare, ne spune:
„Nu te mânia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; căci sunt cosiţi iute ca iarba şi se vestejesc ca verdeaţa. Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie... Nu te mânia pe cel ce reuşeşte pe căile sale, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele. Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, dar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni pământul. Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace” (Ps 37,1-11).
În acest psalm, cei blânzi se află într-o situaţie de conflict. Sunt confruntaţi cu acţiuni nefaste şi cu succesul celor răi. În mod spontan, sunt înclinaţi către reacţii negative. Dar îndemnurile date de psalmist ne arată că cei blânzi nu sunt caracterizaţi prin ceea ce fac, ci prin ceea ce evită să facă. Prin urmare, blând este cel care nu se lasă atras de emoţiile sale de aversiune, când se confruntă cu cei răi şi cu succesul lor. El este chemat să evite ura şi invidia, căci de multe ori, mânia porneşte din invidie.
Dar cel blând nu este caracterizat doar de lipsa de acţiune, ci şi printr-o acţiune pozitivă: încrederea totală în Dumnezeu, sperând că El va face dreptate. Acţiunea permisă celui blând este multiplă:
speră în Domnul, face binele, locuieşte pământul, caută bucuria în Domnul, manifestă Domnului calea sa, se încrede în Domnul, stă tăcut înaintea Domnului.

de Pr. Mihai Afrentoaie



Sursa:mesagerulsfantulanton.com

sâmbătă, 25 februarie 2017

Dacă ar exista 5 etape ale dragostei, unde te-ai împotmoli?

După 40 de ani de căsnicie și o carieră de consilier matrimonial, psihoterapeutul Jed Diamond susține că a descoperit ceea ce face ca o relație să fie stabilă și de lungă durată.

Ai auzit vreodată că relația ta trece ”printr-o fază” din partea unor persoane care te desconsideră?
După 40 de căsnicie și o frumoasă carieră de consilier matrimonial, psihoterapeutul Jed Diamond susține că ”trecerea printr-o fază” poate fi exact cauza - 5 faze, de fapt - iar depășirea acestora cu răbdare face ca relația să fie din ce în ce mai sudată.

Faza 1: Îndrăgostirea
Faza 2: Formarea cuplului
Faza 3: Deziluzia
Faza 4: Crearea unei iubiri reale, de durată
Faza 5: Folosirea puterii în doi pentru a schimba lumea

Diamond spune că majoritatea cuplurilor/căsniciilor se împotmolesc la pasul al 3-lea, iar cei mai mulți se simt orbiți de această treaptă. ”Deseori, la această fază, ei încep să creadă că au ales partenerul greșit. După ce depășesc supărarea, încep să privească din nou”. Psihoterapeutul se referă la faptul că încep să se uite din nou după dragoste, dar în direcția greșită. Cuplurile nu înțeleg că, de fapt, la această etapă de deziluzie, nu se află sfârșitul, ci adevăratul început a unei dragoste trainice.

Pas cu pas, Diamond ne oferă câteva sfaturi și explicații:

Faza 1. Pasiunea dragostei

În acest stadiu sentimentele sunt trăite intens, psihoterapeutul explică că la această etapă dragostea este un fel de chimie, deoarece atunci când ne îndrăgostim suntem inundați de hormoni precum dopamina, oxitocina, serotonina, tesosteron și estrogen. Acesta este momentul în care ne proiectăm speranțele și visurile în cealaltă persoană. ”Suntem siguri că vom rămâne îndrăgostiți pentru totdeauna” spune Diamond, deoarece această persoană pare a fi perfectă, reală, pare a fi răspunsul dorințelor noastre.

Faza a 2-a. Formarea cuplului

Acum dragostea devine mai sudată, iar dezvoltarea ei face ca cei doi îndrăgostiți să formeze un cuplu. Acesta este un moment încununat de bucurie și unitate. ”Învățăm despre plăcerile și dorințele celuilalt și extindem viața noastră individuală pentru a începe o viață în doi”.
Ne simțim conectați cu persoana iubită, în siguranță și protejați. De multe ori credem că acesta este nivelul maxim de iubire și ne așteptăm să continue așa pentru totdeauna, apoi inevitabil ne apropiem de faza a 3-a.

Faza a 3-a. Deziluzia

Acum relațiile au ajuns la stadiul în care fie devin mai puternice, fie se clatină. Prima strălucire a iubirii începe să dispară, perfecțiunea face loc defectelor umane, total neatractive. Până și cele mai minore lucruri încep să irite. Oamenii încep să se simtă mai puțin iubiți și îngrijiți și prea mult responsabili.
La acest nivel, ne spune Diamond, ”începem să devenim din ce în ce mai ocupați cu munca sau familia și acumulăm multe nemulțumiri” . Începem să ne întrebăm unde a dispărut distracția, dragostea, nebunia pe care credeam că le trăim? Se întrevede ruptura! Renunțăm sau continuăm să persistam în relație?
Partea pozitivă în acest stadiu este că flacăra arde iluziile pe care ni le-am făcut până acum în legătură cu relația și partenerul nostru. Avem posibilitatea de a deveni mai iubitori și de a aprecia persoana de lângă noi așa cum este ea, nu proiecția noastră.

Faza a 4-a. Crearea unei relații reale, de lungă durată

”Unul din darurile cu care se confruntă nefericirea în faza a 3-a este acela că putem ajunge să iubim defectele ce ne cauzează durere și conflict” explică Diamond. După ce depășesc flacăra dureroasă a șlefuirii, cuplul începe să înțeleagă că defectele umane există chiar și în mijlocul dragostei adevărate.
Ajungem să învătăm, în acest stadiu, că în spatele viselor spulberate se află persoana iubită care îți împărtășește sentimentele în ciuda defectelor și a ajuns să te iubească exact așa acum ești. Nu este nimic mai statisfăcător într-o relație decât ca partenerul tau să te iubească și să te accepte așa cum ești.

Faza a 5-a. Folosirea puterii în doi pentru a schimba lumea

Aceasta este etapa în care diferențele și îndoielile au fost depășite, încrederea și comuniunea sunt cele care determină acum o dragoste adevărată și de lungă durată. În cazul în care putem învăța să depășim diferențele dintre noi și reușim să găsim dragostea reală și închegată în relațiile noastre, cine știe, poate împreună vom reuși să găsim o astfel de relație în raport cu întreaga lume.

Traducere: Gabriela Orian


Sursa:it.aleteia.org

vineri, 24 februarie 2017

Fericirea aduce zâmbete - 3

Fericirea se poate găsi în jurul nostru la fel cum se poate găsi în interiorul nostru!
Pe tine ce te-ar face fericit/ă?
Unii spun că prieteniile...

Am auzit o dată o poveste care m-a pus pe gânduri…

Doi prieteni buni s-au întâlnit iar unul dintre ei a spus: „Tu ești fericit?” „Da”, i-a răspuns acesta cu un aer de învingător. „Eu nu sunt și deseori cred că fericirea este rezervată doar celor aleși, celor cu o bună stare materială și norocoși”. „Ia seama la mine”, spune prietenul fericit „că nu am nimic din toate acestea și sunt fericit”. „Dar cum e posibil să fii fericit fiind lipsit de toate?” „Pentru că am ceva mai de preț!” „Spune-mi și mie secretul”, îl ispitește nefericitul. „Îmi păstrez mereu pacea sufletului nealterată!”

Omul înțelept nu se descurajează pe cale chiar dacă se rătăcește. O minte tulburată se rătăcește și mai mult. În momentele cheie ale vieții trebuie să știi să-ți păstrezi calmul și să nu-ți risipești pacea.

Pacea este mântuitoare în multe împrejurări!

Ești fericit doar când îți dorești

ceea ce merită cu adevărat.

Unii spun că singur poți fi ferit/ă dacă ești atent/ă...

Nu există un elixir al fericirii și nici un praf albastru magic. Omul înțelept își realizează fericirea din ceea ce are la îndemână, din ceea ce îl înconjoară!

Pentru aceasta, omul înțelept se folosește de câteva însușiri:

Atenția. El observă ce îl înconjoară și caută mereu frumosul. Pentru că, după un înțelept, cel care este în stare să deosebească frumosul, acela nu va îmbătrâni niciodată! Unde nu este fericire, el încearcă să o dăruiască!

Observă. El vede mereu minuni acolo unde alții nu văd nimic! Viața este o minune în sine și în ea zilnic se petrec alte mii. Un astfel de ochi format, poate prevedea ce urmează pe cale

Inventivitatea. Reușește să facă din orice o rază de bucurie!

Adaptabilitatea. Se adaptează la condițiile exterioare dar reușește ca în interior să-și păstreze același climat. Ia din toate evenimentele vieții, ceea ce este mai bun.

Previziunea. Precum un meteorolog, își dă seama când se apropie furtuna și își face provizii de gânduri și sentimente bune!

Răbdarea. Deși ar fi uneori ispitit, omul înțelept nu se grăbește niciodată. El, dacă trebuie să aștepte, folosește acel timp pentru a medita. Dacă pe cale întâlnește dragostea, el nu o grăbește, lucrează în tandem cu timpul pentru a găsi o iubire sănătoasă.

Perseverența. Omul înțelept știe că este nevoie doar de un gemuleț deschis pentru ca suferința să intre în viața lui. Și deși are multe ferestre și uși sufletul lui, el mereu le închide cu răbdare și atenție… ca să nu le spargă.

Dar ce ar fi dacă... fericirea ar sta în simplitate!

Fă-ți un mic inventar al bucuriilor simple din viața ta:

Zâmbete

Odihna pentru a observa natura din jur

Dăruirea sau primirea unui dar

Gândește-te la cei ce se gândesc la tine

Scrie un mesaj frumos și lasă-l într-un loc circulat

Ascultă

Bea un ceai

Scrie un jurnal al fericirilor tale

Descoperă minunile din jurul tău
   
Nu căuta fericirea cu disperare,
s-ar putea să o sperii!

Și dacă aceste gânduri te-au făcut să zâmbești, atunci îți propus să dai un ochi pe o interesantă campanie:
Mai multe detalii poți afla aici:

joi, 23 februarie 2017

Pizza cu „riscuri”! :) Provoacă-te!

Scrie pe blogul tău un articol în care să ne spui cu ce bloggeri (români sau străini) ai vrea să joci Pizza Roulette și de ce i-ai ales tocmai pe ei. Totodată, spune-le cititorilor tăi care sunt regulile unui joc de Pizza Roulette, dar și unde pot găsi mai multe informații despre campanie.

Ai auzit vreodată de o Pizza Roulette? NU? Eram sigur! Nu îți plac jocurile periculoase! Dar acum și cu mâncarea? Ei bine, da! Trebuie să știi că Pizza Roulette este o campanie nou lansată de oliviera.ro care se desfășoară în felul (1) următor: tu strângi o gașcă de prieteni la tine, apoi comanzi pizza de pe pagina specială a campaniei. Pizzele care vor ajunge la tine vor avea ceva special: una dintre felii va fi foarte, foarte iute. Tot ce trebuie să faci este să-ți provoci prietenii să se strângă în jurul unei pizza, să învârți de acea pizza, apoi să vezi reacția celui care nimerește felia iute. Mai mult, dacă faci fotografii sau clipuri video și le urci pe Facebook sau Instagram cu hashtagul #PizzaPartyOliviera, ai ocazia de a câștiga premii iuți și interesante.
IATĂ ȘI EXEMPLUL :):

Dar de ce te-ai „aventura” la o astfel de partidă?
Ei bine, distracția face toți banii!
Să îți inviți prietenii în jurul ei și să îți „riști” papilele gustative...
Sau, ce ar fi să se strângă chiar o „porție bună” de bloggeri și să încerce!
Va merita să îți trăiești viața puțin mai „picant”!
De aceea te invit să intri pe paginile campaniei și să îți „încerci norocul”!
Hai iute că se gată... te-ai prins? :))


Care ar putea fi cele mai căutate joburi în viitor

Fericirea aduce zâmbete - 2

Fericire, fericire, fericire... iată ce caută omul mereu și nu se mai satură de ea...
Revin astăzi cu câteva gânduri pentru cei care caută fericirea sau pentru cei care doresc să fie și mai fericiți!

Oamenilor le este frică de fericire fiindcă mai mereu cred că pentru o clipă de bucurie, mai târziu, vor avea de plătit scump. Așa că cei mai mulți dintre ei doar își pun masca fericirii pe față în speranța că nu vor fi discreditați. În spatele ei însă se află un om descurajat, plin de temeri, îngrozit de singurătate, fără siguranță de sine, ce încearcă să răspândească în jur un aer de independență, de virtuozitate și face o paradă din a le arăta sau declara tuturor că el este bine, fericit.

Unii chiar spun: „După vreme bună, sigur vine vreme rea!” sau „Acum mi-a mers bine, sigur curând va veni ceva rău peste mine!”

Uneori oamenii trăiesc și momente tulburi, important este să-și țină mintea limpede!

Cine se teme de fericire,
acela nu va fi niciodată fericit!

Un om înțelept învață mereu din luptele sale, pierdute sau câștigate. El astfel câștigă mereu! Experiența cumulată îl va ajuta în toate luptele viitoare. De aceea, când întâlnește pe calea autodepășirii un adversar puternic, nu renunță la lupta cu el, chiar dacă asta ar cere mult timp și ar putea duce la o înfrângere.

Nu se teme de noutate dar este totuși rezervat în a merge iar pe o calea ce s-a soldat în trecut cu un eșec și l-a dus la greșeală.

Ține minte că dușmanii cei mai de temut se află chiar în inima ta; cel mai mare împotrivitor este chiar persoana ta. De aceea războinicul știe că timpul îi va slăbi puterile inamicului și îl va învinge, dar trebuie să se înarmeze cu multă răbdare și tărie de caracter.

Să nu te simți superior nimănui, este mai ușor să crești dacă ești bine înfipt în pământul moralității. Îngâmfarea te poate face să zbori deasupra tuturor dar de jos poți fi oricând rănit de o săgeată otrăvitoare. Fii umil în orice situație, în legătură cu ceilalți și cu tine însuți!

Relaționează cu cel ce ți-a devenit dușman
cu dorința ca acesta, în viitor, să-ți devină amic!
Astfel se naște IUBIREA!

DE ACEEA!!!

Culorile dragostei pictează fericirea pe pânza inimii noastre. IUBEȘTE TOT! Bucură-te de tot ceea ce te înconjoară! Respiră parfumurile bucuriei și nu lăsa să treacă nici un sunet încântător fără a fi prins în mrejele timpanelor tale!

Când vezi că te-ai afumat prea mult în pământul lumii și simți că nu mai poți, te sufoci, mori puțin câte puțin, atunci evadează, fugi în pădure, pe câmpii, aruncă-te în iarbă și lasă pacea să-ți pătrundă până-n măduva oaselor. Când te-ai încărcat de bucurie și pace, te poți întoarce printre noi…

Lasă tristețea să caște de plictiseală.
Tu fii un om fericit!

De plictiseală să nu auzi decât citită de prin cărți și acolo să rămână!

Ține minte! Fericirea este precum un porumbel. Dacă încerci să-l prinzi, se va speria și va zbura. În schimb, dacă îi arunci câteva grăunțe, te vei putea bucura pentru câteva momente de prezența lui.

Oprește-te din alergarea ta și privește la ceea ce este frumos în jur;
nu vei fi aici veșnic!

Vin cu aceste gânduri pentru a vă aduce un zâmbet pe față pentru campania:
Mai multe detalii: