Șapte semne ale maturiății emoționale

O virtute mult mai importantă decât va imaginați

    De obicei maturitatea este asociată cu vârsta sau cu experiența la nivel cronologic. Ceea ce știm foarte clar este faptul că maturitatea fizică apare înaintea celei emotionale.

    Maturitatea emotională nu vine de nicăieri, ci necesită o anumita voință, muncă, efort și dorință de a privi în profunzime ceea ce suntem fiecare dintre noi cu mintea si inima în perfectă armonie. Maturitatea este definită ca fiind confruntarea și acceptarea realitații așa cum e ea, chiar daca e neplăcută.

În continuare avem descrise cele șapte caracteristici ale persoanelor mature din punct de vedere emoțional.

1.    Stiu să spună –la revedere-

    Cei mai mulți dintre noi probăm un sentiment de frică atunci când vine vorba să aducem o schimbare majoră în viața noastră în ceea ce privește mediul , persoanele sau locul. Gândindu-ne că trecutul a fost unul bun, face ca schimnarea să fie una chiar dureroasă.
    Persoanele mature din punct de vedere emoțional știu și cred în principiul că viața devine una mai bună atunci când este trăită în libertate. Ei lasă deoparte tot ceea ce nu le aparține pentru că, ramânând ancorați în trecut vor impiedica închiderea și vindecarea rănilor emiționale.

2.    Reușesc să uite propriul trecut fără durere.

    Lăsarea în urmă a propriului trecut este necesară pentru a călători în noua noastră călătorie emoțională. "Burienile cresc rapid, iar vederea lucurilor cu adevarat apopiate devine din ce în ce mai dificilă". O persoană matură vede importanța trăirii în prezent  dar și acceptarea a ceea ce s-a întamplat. Nu putem schimba trecul, dar mai mult ca sigur putem învăța ceva din el pentru a putea merge mai departe.

3.    Pot face diferența între ceea ce gandesc și ceea ce sunt

    Maturitatea emoțională ne ajută să înțelegem mai bine sentimentele noastre dar și a celor din jurul nostru.
"Gândește și dă atenție la tot ceea ce spui, respectă ceea ce auzi și meditează asupra lucrurilor pe care le crezi".

4.    Nu cer nimic
 
    Încetarea aducerii unei reclamații referitor la ceea ce e în jurul nostru este cel mai bun mod de a promova schimbarea.
    Reclamațiile sunt cele care ne pot închide într-un labirint, deci dacă vrei să trăiești nefericit, atunci plânge-te de orice și oricine.


5.    Reușesc să fie empatici, fără a se lăsa influențați de emoțiile alora.

    Oamenii maturi din punct de vedere emoțional au respect pentru ei înșiși și pentru alți. Au capacitatea de a relaționa în cel mai bun mod posibil. Ei știu să asculte,să vorbească și să facă schimb de informații. Au învațat să ii privescă pe ceilalți într-un mod generos, capabili fiind de faptul că fiecare avem un sistem de valori.

6.    Nu se pedepsesc pentru propriile greșeli.

     Noi învățăm din greșelile noastre. Greșeala ne permite  mai apoi să conștientizăm cele făcute și să evităm situațiile identice pe viitor. Pesoanele mature sunt conștiente că nu întotdeauna totul merge asa cum își doresc, dar fiecare greșeală este un bun prilej de cunoaștere și creștere personală.

7.    Au învățat să se deschidă la nivel emoțional

    Este foarte important să fim parte dintr-un angajament  care ține de dragoste, încredere și credință în oameni. Nu trebuie să fim perfecționiști și nici să asteptăm perfecțiunea de la alții. Maturitatea emoțională este asumarea controlului propriei vieți, dreptului unei proprii viziuni asupra lumii și bineînțeles abandonarea în ambiția pentru succes.  Dezvoltarea acestei maturități face ca viața să fie o placere și nu doar o necesitate a dezvoltării personale.

Traducere: Orian Remus Anghel
 

Sursa:it.aleteia.org

„Vânătoarea” de sfinți!

Conceptul Pokemon Go a mai fost copiat de câteva ori în trecut, dar Vaticanul pare să fi făcut cea mai bună și inedită replică a jocului.

Cel mai probabil, ai încercat și tu Pokemon Go atunci când a apărut, mai ales dacă ai fost fan al seriei din trecut. Poate că n-ai început să bântui de nebun prin oraș, dar câțiva pokemoni tot ai găsit pe străzi și prin boscheți. Acum, ai șansa să o iei de la capăt, doar că de data asta nu va trebui să colecționezi pokemoni, ci sfinți catolici.

JC Go este jocul lansat de către Vatican, iar scopul este să colecționezi diverse figuri religioase marcante din istorie, pentru a-ți completa echipa de evanghelizare.

Exact cum se întâmplă în cazul Pokemon Go, vei găsi aceste personaje prin oraș, doar că nu va trebui să sari la bătaie și să vă luptați ca să îi poți captura. Abordarea din JC Go este una mult mai pașnică: atunci când întâlnești un sfânt pe care să-l adaugi la colecție, vei fi nevoit să îi răspunzi la câteva întrebări.

Vei putea aduna și alte obiecte în joc, iar acestea te vor ajuta să mănânci, să bei și să te rogi, ca să-ți crești nivelurile pentru fiecare din skilluri. Evident, există și microtranzacții în joc: poți cumpăra monede pentru joc în schimbul unor donații caritabile pe care le faci în aplicație.

ADVERTISING

inRead invented by Teads

Jocul este deja disponibil atât pentru Android, cât și pentru iOS. Din păcate, momentan, singura variantă de joc lansată este în spaniolă, dar în viitorul apropiat va fi disponibil și în alte limbi.

Sursa

Luna octombrie, luna Rozariului. De ce să ne rugăm Rozariul?

1. Rozariul este important şi eficient pentru că este o rugăciune insistentă ce devine simbol al iubirii noastre faţă de Maica Domnului şi faţă de Cristos; spunea cineva că, după cum doi logodnici nu se plictisesc să îşi spună că se iubesc, tot aşa nici  noi, fiii preaiubiţi ai Mariei, nu trebuie niciodată să ne plictisim să spunem această rugăciune.
2. Rozariul este o rugăciune importantă pentru că o spunem împreună cu Maria. Să fim convinşi că atunci când spunem: „Roagă-te pentru noi păcătoşii” ea este deja prezentă.
3. Este o rugăciune biblică; este, de fapt, o sinteză a întregii Evanghelii, un rezumat al istoriei mântuirii. În cele douăzeci de mistere se desfăşoară lucrarea mântuirii noastre. Prin contemplarea misterelor sfântului Rozariu vom ajunge să înţelegem planul lui Isus ce se desfăşoară în toată viaţa sa, de la Întrupare la Paştele său glorios. Recitând Rozariul vom pătrunde tot mai mult în misterul mântuirii.

Am găsit într-o carte, o relatare ce spunea că un anumit preot, care avea să devină celebru mai târziu, pe când era student la teologie, nu recita Rozariul. Într-o zi directorul spiritual i-a zis: – Pentru ce nu reciţi Rozariul? – Pentru că e o rugăciune monotonă şi plictisitoare. – Ascultă, tu ai pierdut în război un frate. De câte ori ai auzit-o pe mama ta vorbind despre copilul ei, care e fratele tău, căzut pe front? – Mama vorbeşte întotdeauna când are ocazie prietenilor şi cunoscuţilor despre evenimentele triste şi fericite ale vieţii ei. – Şi o asculţi cu plăcere de fiecare dată? – Bineînţeles! – Ei bine, Mama noastră cerească, la Rozariu ne povesteşte:
1. evenimentele fericite ale Fiului ei care este fratele nostru, atunci când ne rugăm Rozariul de bucurie;
2. ne vorbeşte de suferinţele Fiului ei când ne rugăm Rozariul de durere;
3. ne vorbeşte despre învierea şi înălţarea lui la cer când ne rugăm Rozariul de slavă;
4. ne vorbeşte despre momentele importante ale activităţii Fiului ei când ne rugăm Rozariul de lumină.  Ascultând-o pe Mama cerească vorbind despre Fiul ei, Rozariul nu poate fi nici monoton, nici plictisitor. Să-i promitem Mamei noastre cereşti, ca un semn al iubirii noastre faţă de ea, că vom medita cât mai des împreună cu ea momentele cele mai importante din viaţa Fiului său!

Sfântă Fecioară Marie,
roagă-te pentru noi păcătoşii!!!

  Pr. Mihai Savin

Sursa:www.parohiaisusbunulpastor.ro

5 sfaturi practice pentru a putea rămâne concentrat în timpul Liturghiei

Consideri că mergi uneori la liturghie doar ca să poți zice că ai fost? Adesea când mergem la biserică e ușor să ne simțim complet deconectați de ceea ce se întâmplă. Ne ridicăm, stăm jos, îngenunchem, iar 90 de minute mai târziu plecăm.

Pentru a putea schimba acest lucru și pentru a te apropia de Dumnezeu trebuie să te pregătești pentru slujbă. Nu este întotdeauna ușor, dar cu puțin timp și efort e posibil să îți dorești să participi la Liturghie tot mai mult și să aștepți cu nerăbdare ziua de duminică.

Pentru a putea începe, ai aici 5 metode simple care să te ajute să rămâi concentrat la liturghie.

1.   Studiază simbolismul și fundamentele biblice ale slujbei

 Pentru multă lume liturghia nu are sens până când încep să se documenteze de ce facem anumite lucruri în timpul slujbei. Pot să pară o colecție de gesturi  fără vreo legătură, amestecate cu lumânări și tămâie. Cu toate acestea, când descoperi extraordinarul simbolism ce stă în spatele fiecărei fapte din timpul liturghiei, fiecare cuvânt și gest, aceasta devine ceea ce este cu adevărat: Ospățul nunții Mielului. Până când vei înțelege bogăția și profunzimea Liturghiei mereu ți se va părea un ritual straniu greu de priceput.

2.  Studiază textele biblice ce vor fi citite la liturghie înainte să mergi la biserică

Adesea este greu să fim atenți când se citesc lecturile în timpul liturghiei. Gândurile ne zboară sau sistemul audio face cuvintele să fie greu de înțeles. Din aceste cauze este benefic să citim lecturile din timp, fiind mai apoi familiarizați cu pasajele biblice ceea ce va facilita înțelegerea textului. Lecturile sunt mereu regăsite online sau cu ajutorul unor aplicații.

3.  Încearcă să ajungi mai repede și să apreciezi liniștea 15-30 minute înainte de liturghie

Este mult mai ușor să rămâi concentrat la liturghie când nu ajungi în ultimul moment (sau chiar după ce slujba a început). Câteva minute de rugăciune pot ajuta o persoană să se liniștească după momentele stresante  și obositoare din viața de zi cu zi și să poată să își îndrepte atenția spre Dumnezeu. Dacă nu reușești fizic să ajungi mai repede la biserică, încearcă altceva precum să închizi radioul mașinii. Este important să ne lăsăm sufletul să nu mai fie distras de alte lucruri, fapt pentru care este esențial să reducem zgomotul în drumul spre liturghie.  

4. Folosește o carte de rugăciuni sau un liturghier

De obicei poți găsi o mică carte ce conține textul liturghiei în banca bisericii cu care să poți urmări ceea ce spune. Uneori suntem distrași de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, fapt pentru care poate să fie foarte util să urmărim cuvintele preotului citind din carte pentru a putea să ne concentrăm pe liturghie. Cuvintele spuse în timpul slujbei sunt foarte frumoase, dar și ușor de ratat dacă nu suntem atenți. Îți poți aduce propriul liturghier sau te poți abona la o publicație care conține rugăciuni și citirile pentru acea săptămână pentru a fi mai pregătit.

5. Roagă-l pe îngerul tău păzitor să te ajute să rămâi atent

E ușor să uiți faptul că liturghia este o întâlnire între Cer și pământ, dar îngerul tău păzitor este ajutorul ideal pentru a putea rămâne cufundat în liturghie. Ei sunt aproape de noi gata să ne sară în ajutor, tot ce trebuie noi să facem este să le cerem acest lucru. Ei apreciază cel mai mult invitația noastră de a ne însoți în momentul împărtășaniei. Ei nu vor avea niciodată prilejul de a-l primi pe Isus în sfânta Euharistie precum o fac oamenii, fapt pentru care acel moment este foarte important pentru ei să îl împărtășească cu noi.
 

Traducere: Mihaela Man

Sursa:it.aleteia.org

Cum arăta creștinismul înainte de Biblie?

Cum au reușit primii creștini să îl cunoască pe Domnul în primii 400 de ani după Cristos?

Sfintele Scripturi sunt de multă vreme o sursă de edificare pentru creștini. În multe comunități creștine acest text este considerat a fi singura autoritate dată celor credincioși de către Dumnezeu Însuși.

Dar au avut primii creștini acces la o Biblie completă precum avem noi astăzi?

 În primul rând trebuie să admitem faptul că Biblia cu toate cărțile ei nu au ”căzut din cer” într-un singur (și printat) volum. De fapt, există o diferență de aproximativ 1500 ani între scrierea cărții Genezei și a Apocalipsei. Niciun autor nu a început să pună pe foaie Noul Testament până în anul 45 d.Hr., iar Biblia completă nu a fost oficial canonizată până în anul 397 la Conciliul de la Cartagina.   

Așadar, cum au reușit creștinii să îl cunoască pe Domnul în primii 400 de ani după Cristos?

Ca să putem răspunde acestei întrebări, trebuie să privim spre primii apostoli și succesorii lor, precum l-a numit Isus pe Petru (Matei 16:18).

Primii creștini au început să propovăduiască dintr-o carte numită Didahia (60-90). Această primă carte de catehism subliniază codurile morale de bază ale creștinismului: ”Să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu fi desfrânat, să nu furi, să nu te încrezi în magie, să nu ucizi un copil în pântece, să nu faci dezbinare, să cercetezi în fiecare zi cărțile sfinților, să ții strâns de tradiții, să îți mărturisești păcatele în Biserică.”

Isus și-a trimis apostolii ”să învețe lumea să țină toate câte le-a poruncit” (Matei 28:20). Prin urmare, intenția apostolilor a fost de a  predica, nu de a scrie Sfânta Scriptură. Însă scrisul a devenit o necesitate pentru a putea răspunde numărului mare de întrebări despre credință, moralitate și închinare.

Primii creștini au abordat astfel următoarele subiecte:

Botezul

”Căci ei primesc atunci spălarea cu apă, în numele lui Dumnezeu, Tatăl şi Domnul Universului, al Mântuitorului nostru, Isus Cristos şi al Duhului Sfânt.“ – Apologia Sfântului Iustin Martirul, scrisă între anii 153-155 d.Hr. (JM,A)

 
Zilele Sabatului

”Iar în ziua de duminică, toţi cei ce locuiesc la oraş sau la ţară se adună împreună într-un loc şi citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor, atât cât îngăduie timpul.” (JM,A)


Predici

”Iar după ce a terminat cel care citeşte, conducătorul dă instrucţiuni verbal şi îndeamnă la imitarea acestor lucruri bune.” (JM,A)


Pâinea și vinul

”Apoi ne ridicăm cu toţii şi ne rugăm şi, aşa cum am spus înainte, când se încheie rugăciunea, se aduc pâinea şi vinul, iar slujitorul aduce rugăciuni şi mulţumiri într-un mod asemănător, după puterea lui, iar oamenii consimt, spunând: „Amin”. ”Domnul să fie cu voi”, iar toți vor răspunde ”Și cu spiritul tău.” ”Sus inimile!”, ”Le avem către Domnul”, ”Să îi mulțumim Domnului” ”Vrednic și drept este”. (JM,A)  
 

Împărtășirea

”Iar după ce slujitorul a mulţumit şi toţi oamenii şi-au exprimat acordul, cei pe care noi îi numim diaconi, le oferă spre împărtăşire tuturor celor prezenţi din pâinea şi vinul amestecat cu apă, asupra cărora s-a rostit mulţumirea, iar celor absenţi le duc o parte. Noi numim această mâncare Euharistie şi nu se poate împărtăşi din ea decât cel care crede că lucrurile pe care le propovăduim noi sunt adevărate, care a fost spălat cu spălarea ce înlătură păcatele şi produce regenerarea şi care trăieşte aşa cum a poruncit Cristos. Căci noi nu primim aceste lucruri ca pe o pâine sau o băutură obişnuită, ci aşa cum Isus Cristos, Mântuitorul nostru, care S-a făcut trup, prin Cuvântul lui Dumnezeu, Şi-a dat trupul şi sângele pentru mântuirea noastră, la fel am fost noi învăţaţi că mâncarea binecuvântată prin rugăciunea cuvântului Lui şi prin transformarea căreia sunt hrănite trupul şi sângele nostru, este trupul şi sângele acelui Isus care a fost făcut trup.” (JM,A)  


Mijlocirea Mariei și a Sfinților

“ S-a născut ca om, dintr-o fecioară, potrivit cu sfatul Tatălui, pentru mântuirea celor ce cred în El [...] adunați-vă ca una în plinătatea Spiritului Sfânt împreună cu toți sfinții.” (JM,A)

 
Primirea Euharistiei

”Episcopul va spune: ”Trupul și sângele lui Cristos!”, iar cel care o primește va răspunde ”Amin!”- Hippolytus din Roma (236 d.Hr.)


Clarificarea prezenței lui Cristos pentru cei necredincioși

“De Euharistie și rugăciune ei se feresc pentru că ei nu mărturisesc că Euharistia este Trupul Domnului nostru Isus Cristos” - Sfântul Ignațiu de Antiohia, Scrisoarea către Smirneni


 Autoritatea Scripturii

“Pentru a putea afirma că deținem adevărul (Scripturii)- acceptăm învățăturile Bisericii care au fost date de apostoli, apostolii primindu-le de la Cristos, iar Cristos de la Dumnezeu.” -Tertulian din Cartagina (TC, 240 d.Hr.)
 

Autoritatea predicării

“Dacă Domnul Isus Cristos a trimis apostolii să predice, nimeni nu ar trebui să fie primit decât cel care este trimis de Cristos: pentru că nimeni nu îl cunoaște pe Tatăl decât Fiul.” (TC)


Este clar faptul că fără întregul Nou Testament primii creștini s-au bazat doar pe învățăturile Bisericii, ale apostolilor, episcopilor, preoților și ale diaconilor. Această învățătură continuă să fie activă și astăzi prin intermediul Magisteriului Bisericii Catolice.

Termenul de ”Biserică Catolică” (“Katholikē Ekklesia,” tradus fiind  “biserica universală”)  este prima dată introdus de către Ignațiu din Antiohia în cea de-a doua scrisoare către Filadelfieni în anul 107: ”Unde merge episcopul lăsați și oamenii să fie, precum unde Isus Cristos este acolo se află și Biserica Catolică”.

Isus nu a pus nimic pe hârtie și nu îi îndeamnă pe discipoli să citească Scripturile ca fiind singura autoritate. El își trimite apostolii în toate națiunile pentru a ”predica”.

Fie ca toți să avem parte de sfinţenia lui. (Evrei 12:10).

Traducere: Mihaela Man

Sursa:it.aleteia.org

Ce trebuie evitat în timpul unui conflict în cuplu

Potrivit psihologului american Jeffrey Bernstein, dacă începi propoziția cu "Tu ar trebui să..." blochezi comunicarea și distrugi armonia din cuplu.

Expresia "ar trebui să" contaminează relațiile romantice; acuză, dă un ordin, infantilizează, dă naștere unui sentiment de rușine. Departe de a fi doar un "sfat", aceasta generează multiple repercusiuni toxice pentru cuplu. Eliminarea acestei expresii din vocabular, dar și din gândurile noastre, ar contribui la îmbunătățirea comunicării în cuplu.

"Am eliminat cuvintele "ar trebui să" din vocabularul meu și încerc să fiu pe deplin conștient de îndată ce acest termen îmi vine în minte", scrie Jeffrey Bernstein într-un articol publicat în Psychology Today. Potrivit psihologului, aceste cuvinte induc "o energie negativă, care devine toxică pentru un cuplu". "Ar trebui să" sugerează un ordin soțului sau soției și i se nesocotește controlul acțiunilor și alegerilor sale, mergând până la un sentiment de rușine, dăunător pe termen mediu și lung.

Cum să te exprimi atunci?

O soluție: eprimă-te folosind prima persoană. Spune "Eu" pentru a-ți exprima sentimentele și transformă astfel conflictul în dialog între doi adulți responsabili. În loc să spui "ar trebui", expertul recomandă utilizarea "Aș vrea" sau "Mi-ar plăpcea". Deci, în loc să vă gândiți sau să spuneți: "Ar trebui să știi cum mă simt", încercați "Mi-ar plăcea să-mi ascultați punctul de vedere".

Exprimându-vă sentimentele, dând glas emoțiilor voastre, îi permiteți celuilalt, care, amintiți-vă, nu vă poate citi gândurile, să vă înțeleagă mai bine nevoile. Acesta este scopul comunicării non-violente (NVC), un instrument de comunicare verbală teoretizat în Statele Unite în anii 1960 de Dr. Marshall Rosenberg și foarte popular acum. Acesta ajută la identificarea nevoilor și la formularea unor cereri care să fie împlinite. Dacă-ți exprimi sentimentele îi dai celuilalt cheile pentru a merge dincolo de conflict, se deschide calea dialogului, se ajunge la o cooperare în loc să se creeze o stare de agresiune.

Traducere: ACC

Sursa:it.aleteia.org

De ce îngerii sunt reprezentați întotdeauna cu aripi?

O tradiție care are rădăcini biblice

În pictură și în sculptură, îngerii sunt reprezentați ca fiind bărbați sau copii, cu aripi pe spate și o aură pe cap, dar totul este doar ceva simbolic, care nu corespunde realității și asta pentru că îngerii nu au un corp.

În Biblie, îngerii apar reprezentați ca fiind ființe spirituale intermediare între Dumnezeu și oameni: Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. ( Psalmul 8.6).

Când se vorbește despre ei, Biblia ii prezintă în formă umană, cu o frumusetea supraomenească, și, uneori (nu întotdeauna), cu una sau mai multe perechi de aripi. Trebuie să ne amintim că în multe religii aripile sunt un atribut rezervat pentru ființele spirituale și zeități.

În arta creștină, reprezentarea cu aripi are o bază biblică: "şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor".(Exod 25, 20).

Credința catolică afirmă că îngerii, la fel ca oamenii, sunt ființe create (ființele care nu sunt "divine"), iar acest lucru a fost confirmat în cadrul Conciliului de la Lateran IV (1215). Decretul numit Firmiter, vorbește despre faptul că au fost creați înainte de facerea omului. Acest decret a fost repetat de Conciliul Vatican în decretul său Dei Filius.

Îngerii sunt spirite; autorul Scrisorii către Evrei spune: "Îngerii oare nu sunt toţi spirite slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?" (Evrei 1, 14).


Traducere: Orian Remus Anghel

Sursa:it.aleteia.org