Papa Ioan Paul al II-lea, un sfânt al inimilor, ce își îngăduie să fie doar fericit, pentru o vreme! De Ramona Băluțescu

O veste a înconjurat toată lumea vineri, 14 ianuarie: s-a hotărât, Papa Ioan Paul al II-lea va fi beatificat în data de 1 mai 2011. Un text apărut imediat pe o reţea de socializare arăta: ”Dacă asta e calea pentru ca faptele unui om bun să rămână ca exemple pentru viitorime, sau pentru a i se mulțumi pentru ce a făcut pentru noi toți, atunci ura! din toată inima pentru beatificarea lui JPII! Ne vedem in Roma în 1 mai!” Ce înseamnă această beatificare pentru lume și pentru noi, românii, vom vedea mai jos, cu ajutorul unor preluări de pe portalul catholica.ro și prin contribuția câtorva ierarhi catolici din România.

În aceeași zi în care a fost anunțată așteptata dată a beatificării unui a dintre cei mai iubiți lideri religioși ai ultimului secol, Papa Ioan Paul al II-lea, milioane de mesaje au înroșit firele, concrete sau nu, ale comunicării mondiale. La textul citat mai sus a existat un răspuns: ”Mă așteptam ca lucrurile să evolueze rapid în privința beatificării. A fost și este un om iubit de o lume întreagă, indiferent de confesiune și chiar religie.” Mai mult, a fost și este un om iubit de o lume întreagă, indiferent de credința sau necredință. A fost și este un om iubit de oameni de orice fel. Și probabil și marțienii l-ar fi iubit.

În mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România. Prezența lui aici a reușit să facă ceea ce un deceniu de ecumenism mimat sau neluat în seamă cu adevărat nu reușise: să îi încurajeze pe oameni să spună, să strige ceea ce, altfel, ar fi păstrat pentru ei, ca pe un vis frumos: ”Unitate, unitate!” Tot la început de mai, în 2011, de data aceasta, Biserica Catolică îl va beatifica pe cel mai iubit reprezentant al ei de la ora actuală. Va fi o sărbătoare a întregii lumi.

Fiecare dintre ierarhii cu care am discutat despre această beatificare a amintit, fără să știe de declarațiile anterioare, acel strigăt de la moartea papei: ”Santo subito!” Oamenii doreau să-l știe sfânt pe Papa Ioan Paul al II-lea, sfânt cât mai repede, ca să își ducă mai departe opera plină de lumină de până atunci. Dar Vaticanul își are normele și regulile sale și iată că,deși nu ”subito”, și nu ”sfânt”, dar totuși repede, papa inimilor noastre ajunge fericit.

Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor despre apropiata beatificare

Papa Ioan Paul al II-lea, primul şi singurul Papă din istorie care a vizitat România, i-a sărutat pământul şi i-a vorbit limba, a celebrat Liturghia în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti şi în Parcul Izvor din capitală, va fi beatificat pe 1 mai 2011.

Data a fost anunţată oficial vineri dimineaţă, 14 ianuarie, odată cu semnarea de către Papa Benedict al XVI-lea a decretului de beatificare, în care figurează şi numele altor candidaţi la cinstea altarelor, între care profesorul Giuseppe Toniolo – fondator al Săptămânii sociale a catolicilor italieni – şi cinci călugăriţe bosniace ucise din ură faţă de credinţă. Desigur, ştirea care face acum înconjurul lumii se referă la figura Papei Karol Woityla, decedat pe 2 aprilie 2005 şi ajuns în faza beatificării după recunoaşterea unui miracol întâmplat puţin după moartea sa, privitor la o călugăriţă franceză.

Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Cardinalul Angelo Amato, a vorbit pentru Radio Vatican despre miracolul atribuit Papei Ioan Paul al II-lea şi despre modul în care a decurs procesul de beatificare: “Spun imediat că această cauză a beneficiat de două facilitări. Prima priveşte exonerarea pontificală de la aşteptarea a cinci ani pentru începutul său, iar a doua este plasarea pe o bandă preferenţială, fără să fie pusă pe lista de aşteptare. Însă în ceea ce priveşte rigoarea şi precizia procedurală nu s-au făcut derogări.

Cauza a fost tratată ca şi celelalte, urmând toate etapele prevăzute de legislaţia Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor. Mai mult, dacă pot manifesta o primă constatare a mea, tocmai pentru a onora în mod demn amintirea acestui mare Pontif, cauza a fost supusă unui scrutin deosebit de minuţios, pentru a înlătura orice dubiu şi depăşi orice dificultate”.

Legat de miracol, Cardinalul a precizat: “Este vorba de vindecarea de boala Parkinson a călugăriţei franceze Marie Simon Pierre. Boala a fost diagnosticată în 2001 de medicul curant şi de alţi specialişti. Sora a primit tratamentele prescrise, care, evident, în loc să o vindece, îi atenuau parţial durerile. La ştirea dispariţiei Papei Woityla, afectat de aceeaşi boală, sora Marie şi celelalte surori au început să se roage şi să ceară de la Pontiful defunct vindecarea.

Pe 2 iunie 2005, obosită şi consumată de dureri, călugăriţa i-a manifestat superioarei intenţia de a fi exonerată de munca profesională. Dar superioara o invită să se încreadă în mijlocirea Papei Ioan Paul al II-lea. Retrăgându-se, sora a petrecut o noapte liniştită. La trezire s-a simţit vindecată. Au dispărut durerile şi nu a mai simţit nici anchilozare a articulaţiilor. Era pe 3 iunie 2005, în sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus. A întrerupt imediat tratamentul şi a mers la medicul curant, care nu a putut decât să îi constate vindecarea”.

(de pe Catholica.ro)

Beatificarea: semn al profunzimii credinţei şi invitaţie la o viaţă pe deplin creştină

Proclamarea unui sfânt sau a unui fericit din partea Bisericii este rodul unirii diferitelor aspecte referitoare la o persoană specifică. În primul rând, este un act care afirmă ceva important în viaţa Bisericii însăşi. Este legat de un “cult”, de exemplu faţă de amintirea persoanei, de recunoaşterea sa deplină în conştiinţa comunităţii ecleziale, a ţării, a Bisericii universale în diferite ţări, continente şi culturi.

Un alt aspect este conştiinţa faptului că “prezentarea pe altare” va fi un semn important al profunzimii credinţei, al răspândirii credinţei în parcursul de viaţă al acelei persoane, şi că acest semn va deveni o invitaţie, un stimulent pentru noi toţi la viaţă creştină tot mai deplină şi profundă. În sfârşit, condiţia sine qua non este sfinţenia vieţii persoanei, verificată în timpul procedurilor canonice precise şi formale. Toate acestea furnizează materialul pentru decizia Succesorului lui Petru, a Papei, în vederea proclamării unui fericit sau a unui sfânt, a cultului în contextul comunităţii ecleziale şi a liturgiei sale.

Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a fost un semn clar şi elocvent, nu numai pentru catolici, ci şi pentru opinia publică mondială, pentru oameni de orice culoare şi crez. Reacţia lumii la stilul lui de viaţă, la dezvoltarea misiunii sale apostolice, la modul în care a suportat suferinţele sale, la decizia de a duce înainte ministeriul său petrin până la sfârşit aşa cum voia Providenţa divină şi în sfârşit reacţia la moartea lui, popularitatea aclamaţiei “Sfânt imediat!” pe care cineva a propus-o în ziua înmormântării lui: toate acestea au baze solide în experienţa de a fi întâlnit persoana care era Papa.

Credincioşii au simţit, au experimentat că era “un om al lui Dumnezeu”, care vedea într-adevăr paşii concreţi şi mecanismele lumii contemporane “în Dumnezeu”, în perspectiva divină, cu ochii unui mistic care priveşte numai la Dumnezeu. Era în mod clar un om al rugăciunii, până acolo încât din dinamismul unirii lui personale cu Dumnezeu, din ascultarea constantă a ceea ce Dumnezeu vrea să spună într-o situaţie concretă a derivat toată “activitatea Papei Ioan Paul al II-lea”.

Cine era mai aproape de el a putut să vadă că înainte de a-i întâlnii pe oaspeţii săi, şefi de stat, înalţi reprezentanţi ai Bisericii sau simpli cetăţeni, Papa Ioan Paul al II-lea se reculegea în rugăciune după intenţiile oaspeţilor şi a întâlnirii care urma să aibă loc.

Rămăşiţele pământeşti ale Papei Ioan Paul al II-lea vor fi mutate din grota de sub Bazilica San Pietro într-o capelă din Bazilică, informează publicaţia semi-oficială a Vaticanului, L’Osservatore Romano. “Transportarea sicriului se va face fără exhumare, deci trupul Papei (Ioan Paul al II-lea) nu va fi expus.” Locul unde va fi aşezat trupul defunctului Pontif va fi marcat “cu o placă simplă de marmură gravată cu textul Beatus Ioannes Paulus II” (Fericitul Ioan Paul al II-lea).

Conform aceleiaşi publicaţii, va fi folosită Capela Sf. Sebastian, care se află între Capela Pieta şi Capela Preasfântului Sacrament, pe partea dreaptă cum se intră în Bazilica San Pietro. În această capelă se află rămăşiţele pământeşti ale Fericitului Papă Inocenţiu al XI-lea (1676-1689; beatificat în 1956), iar numele vine de la principala figură prezentată în mozaicul de deasupra altarului, lucrare realizată de Pier Paolo Cristofari. Statuile Papilor Pius al XI-lea şi Pius al XII-lea se află în stânga, respectiv dreapta altarului.

Papa Ioan Paul al II-lea va fi beatificat în Duminica Milostivirii Divine, care cade anul acesta la 1 mai, la şase ani după ce a murit la 2 aprilie 2005, în preziua acestei sărbători.

“Viaţa şi pontificatul său au fost caracterizate de pasiunea de a face cunoscute lumii consolarea şi măreţia milostivirii lui Dumnezeu. De aceasta are lumea nevoie. De aceea vom avea bucuria celebrării beatificării solemne în ziua pe care el însuşi a ales-o pentru ca Biserica să îşi fixeze privirea asupra Divinei Milostiviri”, a declarat pr. Federico Lombardi la cea mai recentă emisiune “Octava Dies” de la televiziunea vaticană.

(de pe Catholica.ro)

Ierarhi catolici români, despre beatificare

Și în România vestea alegerii datei de 1 mai ca și dată a beatificării a fost primită cu interes și emoție.Mai ales că Papa Ioan Paul al II-lea a fost un apropiat al românilor, catolici sau ne-catolici, credincioși sau ne-credincioși, întărind legătura noastră cu el și prin vizita sa din mai 1999.

Dar nu doar faptul că Papa a vizitat România l-a apropiat de cei de aici, multe persoane din lumea catolică, mai ales din seminariile de teologie catolică obișnuind să facă vizite la Roma pentru a îl asculta în cadrul audeințelor papale sau chiar pentru a îl întâlni. O amintire pregnantă a tinerilor studenți de atunci este că papa își îngăduia timpul de a da mâna cu fiecare, în cadrul vizitelor grupurilor organizate.

„Cu deosebită bucurie am aflat că Papa Ioan Paul al II-lea va fi beatificat la 1 mai, în Duminica Milostivirii Divine. Observăm astfel cum se conturează tot mai precis un răspuns din partea autorităţilor Bisericii noastre catolice la acea dorinţă a poporului lui Dumnezeu care, în ziua funeraliilor celebrate în Piaţa Sf. Petru,a cerut ca Ioan Paul al II-lea să fie imediat declarat sfânt.

Parcă acum văd pancarta pe care era scris: “SANTO SUBITO”! Sigur, au trecut de atunci câţiva ani până acum; la 19 decembrie 2009 actualul Papă Benedict al XVI-lea a autorizat semnarea Decretului privind eroicitatea virtuţilor lui Ioan Paul al II-lea, la 14 ianuarie 2011 s-a promulgat Decretul referitor la minunea atribuită mijlocirii aceluiaşi Papă (vindecarea unei călugăriţe de Parkinson), iar acum aşteptăm 1 mai 2011. Va fi o sărbătoare a întregii lumi.

Toţi ştim bine că a fost un sfânt şi ne bucurăm că şi România, Bucureştiul i-a primit vizita şi binecuvântarea în mai 1999. Ne bucurăm că avem un mare mijlocitor în Ceruri!”

Ioan Robu, arhiepiscop de București

„Am fost foarte atașat de acest papă – soarele nostru, după profețiile lui Malachia – legat de aceasta eu am urmărit profețiile, știam mai de dinainte cum va fi următorul papă, și am văzut prima lui vizită în Polonia, în prima țară ex-Sovietică, apoi revoluțiile. În timpul lui a fost și prăbușirea regimului ateu comunist… Vizita lui în România a fost un miracol extraordinar!

În 1991 l-am contactat prima dată cu ocazia investiturii de cardinal a lui Alexandru Todea, și l-am contactat direct. În ani a fost că l-am întâlnit și de patru-cinci ori pe an, activând în comisia unde a fost cardinalul Kasper, pentru promovarea unității între creștini. În 1994 m-a numit episcop coadjutor la Lugoj. Apoi au fost foarte multe vizite ad limina când stătea personal de vorbă cu fiecare dintre noi.

Era un om al timpurilor. Am servit de cinci-șase ori cu dânsul masa, l-am auzit vorbind nu oficial ci liber, ca om… Am fost și la înmormântarea lui și de fiecare dată când merg la Roma mergem acolo, la mormântul lui, anul trecut de două ori am cerebrat liturghia la mormântul Sfântului Petru, la câțiva metri de al lui. Este un prestigiu că Biserica recunoaște sfințenia și calitățile acestea speciale de care a dat dovadă, în rândul poporului e bucurie ca i s-au recunoscut – deși el e în lumea cerurilor de când a închis ochii.

Chiar la înmormântarea sa se striga ”Santo subito”. Noi, cunoscându-l, putem apela la el și să-i aducem cultul. Putem să-l punem în fața unui altar unde să patroneze, el, ca fericit, poate să patroneze biserici. Chiar și la noi,ăn Banat – la Roma am văzut o biserică închinată Papei Ioan XXIII – și el e tot fericit.”

Alexandru Mesian, episcop de Lugoj

„Papa Ioan Paul al II-lea a avut o faimă de sfințenie încă din timpul vieții. La moarte s-a strigat ”Santo subito” iar ce se întâmplă acum e oarecum o normalitate – mulțumim lui Dumnezeu pentru acest lucru. Papa a fost foarte apropiat de România și de Biserica Română Unită cu Roma la fel. Dânsul e cel care a susținut apariția Bibliei de la Blaj. În anul 2000 am ținut o liturghie împreună, au fost toți episcopii români – se sărbătoreau 300 de ani de unirea cu Roma – și a fost bazilica San Pietro plină de români.

Acum Papa Ioan Paulal II-lea se roagă și pentru noi. Dacă cineva vrea să construiască o biserică,și la noi, poate să-I dea hramul său. O amintire e când la o întâlnire cu românii, la Roma, în 1991, m-a rugat să-i citesc în română ce urma să spună, să audă cum se pronunță – și m-a prins de umar cu un gest foarte patern și apropiat”.

Virgil Bercea, episcop de Oradea

”Beatificarea pe 1 mai este o veste deosebit de bună. Mă bucur, pentru că am putut să o primesc tocmai la Roma. Și tocmai în aceste zile m-am rugat la mormântul Papei Ioan Paul al II-lea și am putut vedea chiar și în pregătire “noul mormânt”. Era de așteptat, deoarece credincioșii și lumea în general au recunoscut în persoana lui un om deosebit, carismatic, trimis de Dumnezeu. Prin anunțarea beatificării se confirmă de fapt ceea ce deja în urmă cu 6 ani s-a pronunțat în Piața Sf. Petru. (N.n: ”Santo subito!”)

Mă bucur pentru acest pas, care s-a făcut după îndeplinirea demersurilor prevăzute și care vine să împlinească dorința atâtor oameni. Eu cred într-adevăr, că Ioan Paul al II-lea a fost un om al lui Dumnezeu și că locul lui este între cei sfinți. Beatificarea confirmă de fapt această credință a multora. Și mai cred, că ne ajută în continuare.”

Bocskei Laszlo, episcop de Oradea

Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea va avea loc în data de 1 mai. El tot sfânt rămâne pentru toată lumea, chiar dacă într-o formă ”mai laică” iar popasul pe care-l face, acum, până la a fi declarat sfânt e doar o formă de modestie îngăduitoare, o răsuflare și o tragere de suflet înaintea unor fapte și mai mari.

Sursa: http://www.oradeapress.ro/2011/01/papa-ioan-paul-al-ii-lea-un-sfant-al-inimilor-ce-i%C8%99i-ingaduie-sa-fie-doar-fericit-pentru-o-vreme/