Ceea ce îţi aparţine

Un om a murit subit … Deodată … L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiză în mână.
- Fiul meu, e timpul să mergem …
Omul L-a întrebat:
- De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri …
- Îmi pare rău, fiule! Dar… acum este momentul plecării tale …
- Dar ce ai în valiză?
- Ceea ce ţi-a aparţinut!
- Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui … lucrurile mele, hainele, banii?
- Îmi pare rău, fiule… Dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată.
Aparţineau pământului.
- Atunci … sunt amintirile mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau timpului.
- Atunci … talentele mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.
- Atunci … prietenii mei … membrii familiei mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar nici ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.
- Dar soţia … Şi … copiii mei?
- Îmi pare rău, fiule, însă nici chiar ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.
- Atunci … trupul meu?
- Nici acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. Aparţinea ţărânii.
- Atunci … e sufletul meu?
- Îmi pare rău, fiule, dar sufletul … sufletul nu ţi-a aparţinut niciodată. Sufletul tău îmi aparţinea Mie.
Disperat, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise. Era goală!
Cu o lacrimă de dezamăgire omul Îl întrebă pe Dumnezeu:
- Nu am avut niciodată nimic?
- Ba da, fiule … Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale …

Deci, ia aminte: Viaţa reprezintă doar … momente. Momente care sunt numai ale tale, deci bucură-te din plin de ele şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta!

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=5