Anul acesta, Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului începe luni, 7 martie, după Duminica Lăsatului sec de brânză sau a Izgonirii lui Adam din Rai. El este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea, în popor e numit, în general, Postul Mare sau Postul prin excelenţă. El a fost orânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească Botezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos; totodată ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de începerea activităţii Sale Mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi sau Patruzecime.
În general, Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti privesc acest post ca o instituţie de origine apostolică. Începând de pe la sfârşitul secolului al III-lea înainte, Postul cel Mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţine o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, mai precis după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi. În prima săptămână din Postul Paştilor, zilele de luni şi marţi sunt zile aliturgice, fiind zile de post cu ajunare deplină. Sfinţii Părinţi au rânduit ca această primă săptămână a postului să fie păzită cu cea mai mare rigoare posibilă. Mulţi monahi şi mulţi creştini îmbunătăţiţi rămân fără să mănânce nimic până vineri. Creştinii rânduiesc ca această primă săptămână a postului lor să fie păzită cu tărie şi o socotesc drept cea mai curată printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, această săptămână era numită „Săptămâna curată“ pentru a arăta că felul în care trebuie să fie păzită trebuie să fie model pentru toate celelalte săptămâni ale Postului Mare.
De asemenea, Vinerea Patimilor este zi aliturgică deoarece ea este o zi de întristare şi de post, pentru că în această zi a fost răstignit şi îngropat Domnul nostru Iisus Hristos. În această zi nu se săvârşeşte liturghie din două motive: în primul rând pentru că Sfânta Liturghie este o taină pascală, o zi de bucurie, o zi în care credincioşii sunt chemaţi la prăznuire şi din acest motiv săvârşirea ei este nepotrivită cu zilele de post; în al doilea rând, amintirea pătimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecută în această zi s-a socotit atât de completă, încât nu s-a mai considerat folositor şi logic să se redubleze prin săvârşirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeaşi temă.
După cum aflăm din „Liturgica generală” a părintelui Ene Branişte, pe parcursul Postului Sfintelor Paşti, între slujbele rânduite de Părinţii Bisericii un loc aparte îl ocupă şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul care se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia când se cântă integral.
„În perioada aceasta a Postului Sfintelor Paşti se săvârşeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul sau Canonul Mare. Este mare pentru că are toate pesnele, spre deosebire de celelalte canoane cărora le lipseşte peasna a doua. Fiecare cântare este inspirată după o cântare veterotestamentară sau noutestamentară”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, după cum informează TRINITAS TV. De asemenea, „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este mare şi prin numărul de 250 de strofe pe care le conţine şi el se săvârşeşte în primele zile ale postului, adică în primă săptămână, cântările canonului fiind împărţite, iar în miercurea din săptămâna a cincea a Postului Mare se săvârşeşte tot Canonul”, a mai spus Înaltpreasfinţia Sa.
Despre rânduielile liturgice specifice ale Postului Sfintelor Paşti a vorbit şi Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului care a arătat că: „Specificul slujbelor din Postul Mare este legat de urcuşul nostru spre înviere. În prima săptămână a Postului Mare se săvârşeşte canonul de pocăinţă care se citeşte în cadrul Pavecerniţei Mari, canon alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul. De aceea, prima săptămână a Postului Mare mai este numită şi Săptămâna Canonului şi astfel primele două zile din Postul Mare sunt zile aliturgice, zile în care se ajunează, pentru ca în celelalte zile de peste săptămână de luni până vineri, mai puţin în prima săptămână a Postului Mare să ne împărtăşim la Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite. Această Liturghie mai înainte sfinţită se oficiază în cursul săptămânii doar în Sfântul şi Marele Post al Paştilor”.
Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului a arătat importanţa semnificaţiilor pentru fiecare creştin din cadrul Postului Mare: „Postul Sfintelor Paşti, numit şi Postul Mare, este rânduit de Sfânta Biserică în amintirea Postului săvârşit de către Mântuitorul Iisus Hristos atunci când a mers în pustie şi a postit şi s-a rugat pentru mântuirea lumii. Postul simplu, fără a-l însoţi cu lucrarea duhovnicească, reprezintă de cele mai multe ori doar o cură alimentară. Astfel, din postul rânduit de Biserică noi trebuie să dobândim mai multă lucrare dumnezeiască în fiinţa noastră, să înţelegem pe aproapele nostru şi să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu în lume”, a spus Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
În general, Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti privesc acest post ca o instituţie de origine apostolică. Începând de pe la sfârşitul secolului al III-lea înainte, Postul cel Mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţine o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, mai precis după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi. În prima săptămână din Postul Paştilor, zilele de luni şi marţi sunt zile aliturgice, fiind zile de post cu ajunare deplină. Sfinţii Părinţi au rânduit ca această primă săptămână a postului să fie păzită cu cea mai mare rigoare posibilă. Mulţi monahi şi mulţi creştini îmbunătăţiţi rămân fără să mănânce nimic până vineri. Creştinii rânduiesc ca această primă săptămână a postului lor să fie păzită cu tărie şi o socotesc drept cea mai curată printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, această săptămână era numită „Săptămâna curată“ pentru a arăta că felul în care trebuie să fie păzită trebuie să fie model pentru toate celelalte săptămâni ale Postului Mare.
De asemenea, Vinerea Patimilor este zi aliturgică deoarece ea este o zi de întristare şi de post, pentru că în această zi a fost răstignit şi îngropat Domnul nostru Iisus Hristos. În această zi nu se săvârşeşte liturghie din două motive: în primul rând pentru că Sfânta Liturghie este o taină pascală, o zi de bucurie, o zi în care credincioşii sunt chemaţi la prăznuire şi din acest motiv săvârşirea ei este nepotrivită cu zilele de post; în al doilea rând, amintirea pătimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecută în această zi s-a socotit atât de completă, încât nu s-a mai considerat folositor şi logic să se redubleze prin săvârşirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeaşi temă.
După cum aflăm din „Liturgica generală” a părintelui Ene Branişte, pe parcursul Postului Sfintelor Paşti, între slujbele rânduite de Părinţii Bisericii un loc aparte îl ocupă şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul care se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia când se cântă integral.
„În perioada aceasta a Postului Sfintelor Paşti se săvârşeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul sau Canonul Mare. Este mare pentru că are toate pesnele, spre deosebire de celelalte canoane cărora le lipseşte peasna a doua. Fiecare cântare este inspirată după o cântare veterotestamentară sau noutestamentară”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, după cum informează TRINITAS TV. De asemenea, „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este mare şi prin numărul de 250 de strofe pe care le conţine şi el se săvârşeşte în primele zile ale postului, adică în primă săptămână, cântările canonului fiind împărţite, iar în miercurea din săptămâna a cincea a Postului Mare se săvârşeşte tot Canonul”, a mai spus Înaltpreasfinţia Sa.
Despre rânduielile liturgice specifice ale Postului Sfintelor Paşti a vorbit şi Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului care a arătat că: „Specificul slujbelor din Postul Mare este legat de urcuşul nostru spre înviere. În prima săptămână a Postului Mare se săvârşeşte canonul de pocăinţă care se citeşte în cadrul Pavecerniţei Mari, canon alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul. De aceea, prima săptămână a Postului Mare mai este numită şi Săptămâna Canonului şi astfel primele două zile din Postul Mare sunt zile aliturgice, zile în care se ajunează, pentru ca în celelalte zile de peste săptămână de luni până vineri, mai puţin în prima săptămână a Postului Mare să ne împărtăşim la Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite. Această Liturghie mai înainte sfinţită se oficiază în cursul săptămânii doar în Sfântul şi Marele Post al Paştilor”.
Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului a arătat importanţa semnificaţiilor pentru fiecare creştin din cadrul Postului Mare: „Postul Sfintelor Paşti, numit şi Postul Mare, este rânduit de Sfânta Biserică în amintirea Postului săvârşit de către Mântuitorul Iisus Hristos atunci când a mers în pustie şi a postit şi s-a rugat pentru mântuirea lumii. Postul simplu, fără a-l însoţi cu lucrarea duhovnicească, reprezintă de cele mai multe ori doar o cură alimentară. Astfel, din postul rânduit de Biserică noi trebuie să dobândim mai multă lucrare dumnezeiască în fiinţa noastră, să înţelegem pe aproapele nostru şi să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu în lume”, a spus Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Sursa: http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/postul_mare_incepe_luni_9254.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu