15 Aprilie – Memorie
Sfântul Thomas Morus se afla odată în grădina reşedinţei sale londoneze înconjurat de prieteni. Cineva care îl văzuse scriind pe pământ o serie de nume, îl întrebă:
-«Domnule, ce faceţi?»
-«Scriu pe pământ» – răspunse Thomas – «numele celor care m-au criticat, jignit şi persecutat de-a lungul vieţii.»
Interlocutorul său îi sugeră că ar trebui să le scrie pe un suport mai consistent pentru ca să nu uite acele persoane.
-«Majoritatea oamenilor scriu pe nisip binefacerile şi favorurile primite şi numele celor de la care le-au primit, în timp ce gravează în marmură ofensele şi numele tuturor celor care le-au pricinuit. Procedează greşit. Merită să-ţi aminteşti mereu binefacerea şi să uiţi cât mai repede ofensa, deoarece gratitudinea şi iertarea reprezintă fundamentul tuturor lucrurilor.»
Memoria obişnuieşte să ne joace feste. De multe ori uităm ceea ce am vrea să ne amintim şi ne amintim ceea ce am vrea să uităm. Controlul memoriei nu se află, în mod direct, la îndemâna noastră.
Ceea ce este la îndemâna noastră, în schimb, este faptul de a nu alimenta amintirea a ceea ce trebuie uitat şi a cultiva memoria a ceea ce trebuie să ne amintim.
A ne bate capul cu ofensele care ne-au fost aduse, sau care credem că ne-au fost aduse, face imposibilă uitarea. Apoi acest lucru nu este creştinesc. Nici măcar nu este o mare afacere să retrăim ceea ce ne face să suferim.
„Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm…” Doamne, iartă-ne şi ajută-ne să iertăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu