19 Aprilie – Memorie istorică
După victoria de la Mühlberg, unii căpitani din armata spaniolă i-au propus împăratului Carol al V-lea să-l scoată pe Luther din mormânt şi să-i împrăştie resturile. Regele Carol li s-a opus spunând:
-«Lăsaţi-l să se odihnească fiindcă şi-a găsit deja propriul judecător. Eu mă războiesc cu cei vii, nu cu cei morţi.»
Memoria este, de obicei, foarte selectivă: ne amintim de ceea ce vrem să ne amintim. Ceea ce nu ne convine nici nu ne interesează, căutăm să uităm. De aici vine selectarea amintirilor. Nu căutăm să ne reamintim tot ceea ce s-a petrecut, ci doar partea care ne place. Pentru acest motiv, revizuirea istoriei obişnuieşte să fie parţială şi injustă.
Pentru ca să se înveţe de la istorie trebuie să fie cunoscută în totalitate: cu luminile şi umbrele sale. Dacă nu se doreşte a fi văzute erorile, există pericolul de a le repeta.
Acelaşi lucru care se petrece la nivel social, se întâmplă la nivel personal. Cel care nu caută să descopere greşelile şi erorile va continua să le săvârşească. De aici rezultă necesitatea de a fi sinceri la momentul examenului de conştiinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu