29 Aprilie – Confesiune
Un om s-a apropiat plângând de Confucius, filosof chinez mort în anul 479 înainte de Cristos, pentru a-i spune:
-«Maestre, toţi cei cărora le vorbesc despre defectele mele îmi spun că sunt nevrednic de a trăi şi-şi bat joc de mine.»
Înţeleptul Confucius îi spuse:
-«Este bine să-ţi cunoşti propriile tale limite. Însă, de asemenea este important să ştii cui să-i vorbeşti. Dacă este bine să ne confesăm celor care ne mustră pentru tâmpeniile noastre şi ne propun un plan pentru a ne îndrepta, este naiv să le mărturisim celor care nu ne iubesc.»
Să nu-ţi deschizi inima în faţa unui duşman, nici punga în prezenţa hoţilor.
A tăcea, a nu spune ceea ce se petrece cu noi şi ne îngrijorează este un lucru rău. A o spune oricui, poate să fie şi mai rău.
Logic ar fi să căutăm o persoană prudentă şi de încredere care să ne ajute şi să ne susţină pentru a înfrânge propriile erori.
Această persoană ne va da un sfat, însă nu va lupta în locul nostru. Fiecare dintre noi este cel care trebuie să trăiască ceea ce se recomandă. Nimeni nu poate să ne scoată castanele din foc. Ar fi foarte comod, dar nu este posibil.
Cel mai bun povăţuitor şi cel mai bun director spiritual va fi cel pe care îl vom putea admira nu doar pentru ceea ce spune, ci mai ales pentru ceea ce face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu