12 Mai – „Trei Bucură-te, Marie”
Don Pedro Montserrat era vicar parohial la parohia San Pedro del Campo, din Barcelona. Odată, o tânără i-a cerut să meargă să viziteze şi să administreze sacramentele tatălui său care era grav bolnav. Tânăra îi lăsă adresa şi plecă.
Preotul, ajungând la adresa primită, urcă până la etajul al doilea şi sună la uşă. Îi deschise o doamnă. Preotul o salută şi o întrebă:
- «Aici locuieşte bolnavul…?»
- «Da, răspunse femeia cu o oarecare surprindere. Da, aici este un bolnav.»
În momentul acela se auzi vocea soţului bolnav de dinăuntru:
- «Părinte, intraţi, vă rog.»
Şi, odată înăuntru, cu voce joasă îi spuse preotului:
- «Ajută-mă, părinte. Nu m-am mai spovedit de la prima mea Sfântă Împărtăşanie.»
După ce l-a spovedit şi i-a administrat ungerea bolnavilor, don Pedro s-a întors liniştit la parohie. Însă în ziua următoare, tânăra reveni cerând să meargă să-l viziteze pe tatăl său. Preotul îi spuse că fusese deja. În cele din urmă se lămuresc lucrurile: în loc de la al treilea etaj, mersese la al doilea.
Profită de ocazie pentru a-l vizita şi pe cel care, din greşeală, îl vizitase în ziua anterioară, iar acesta, senin şi plin de bucurie, îi spuse:
- «Părinte, am fost un om foarte rău. Însă buna mea mamă şi cei de la şcoală m-au învăţat să recit la Maica Domnului „trei Bucură-te, Marie”. Le-am recitat mereu. Prietenii mei m-au părăsit, însă Maica Domnului, Fecioara Maria, m-a salvat.»
„Prietenii mei m-au părăsit, însă Maica Domnului, Fecioara Maria, m-a salvat”. Cât de puţin şi cât de eficace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu