4 Mai – Durere de mamă
Soţia unui nobil veneţian, după ce l-a înmormântat pe fiul său unic, în 1797, nu găsea mângâiere în durerea sa. Un călugăr, căutând să o consoleze, îi spuse:
- «Fiică, aminteşte-ţi de acel fragment biblic în care Dumnezeu îi porunceşte lui Abraham să-l sacrifice pe unicul său fiu Isaac şi cum patriarhul, ascultător, s-a arătat dispus să facă întocmai.»
Femeia ascultă piosul sfat şi răspunse, suspinând în continuare:
- «Cucernice părinte, să fii sigur că Dumnezeu nu ar fi pus niciodată vreo mamă la o asemenea încercare pentru că, pur şi simplu, nu ar fi ascultat.»
Această bună mamă greşea. Dumnezeu, da, i-a cerut unei mame sacrificarea fiului său şi ea nu a întârziat să asculte: Maria, la picioarele crucii pe care fiul ei a fost jertfit.
Avem aici un dublu sacrificiu: Isus care agonizează pe cruce şi Maria care moare de durere la picioarele sale.
Şi motivul este dublu: iubire fără limită faţă de Dumnezeu şi iubire până la extrem faţă de oameni.
Durerile Mariei sunt dureri de naştere: acolo ne-am născut toţi. Şi cât a costat-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu