21 Mai – Poşta electronică
Era un paroh care avea un sacristan destul de în vârstă şi căruia îi cam plăcea vinul. Într-o duminică l-a surprins pe bătrân când punea mâna în cutia milei şi-şi băga în buzunar un pumn de monede.
- «Nu trebuie să faci asta, Tiburţiu», îl mustră parohul. «Aceşti bani aparţin Domnului nostru Isus Cristos.»
- «Păi tocmai, don Manuel», replică sacristanul, «cum eu am să-l văd înaintea sfinţiei voastre, îi iau ca să-i duc eu.»
Răspunsul este ingenios. Însă adevărul este altul.
Când ne chinuim să ne justificăm greşelile, tocmai atunci ne vin în minte o sumedenie de motive. Partea rea este că ştim că nu avem dreptate. Şi, ceea ce este şi mai rău, dacă cineva o ia pe acest drum al autojustificării, termină prin a crede aceste motive, înşelându-se pe sine însuşi.
Cred că este mai greu să-i înşeli pe ceilalţi decât pe tine însuţi.
Merită amintită acea învăţătură a Sfântului Paul: „Deşi nu mă mustră conştiinţa cu nimic, nu pentru motivul acesta sunt îndreptăţit. Domnul este cel care mă judecă” (1Cor 4,4).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu