7 Iunie – Şi ale mele
O mamă se duse cu fiul ei de cinci ani la Liturghie. La sfârşitul Liturghiei se apropie să se roage în faţa unui Crucifix faţă de care avea o devoţiune aparte. Era o reprezentare foarte realistă, un Cristos care exprima întreaga cruzime a patimii. Era la mică distanţă de sol, pentru ca să poată fi atins şi sărutat de credincioşi.
În timp ce ea se ruga, copilul privea la Crucifix. La un moment dat o întrebă pe mama sa:
-«Mamă, e mort?»
-«Da, spuse mama.»
-«Dar cine a făcut aceasta?»
-«Păi»… păcatele noastre.
-«Şi ale mele?»
Mama ezită puţin, deoarece nu era sigură ce să răspundă. În cele din urmă se decise:
-«Da, fiule, şi ale tale.»
După un moment de tăcere, copilul se apropie de picioarele Răstignitului, le sărută şi spuse:
-«Iartă-mă, Isuse!»
Isuse al meu, preţul pe care l-ai plătit a fost destul de mare! Nu lăsa să mă pierd sau să mă despart vreodată de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu