21 Iunie – Strădania de a împărţi
Într-o după-amiază, un profesor dădu peste un copil de şase ani, singur, în capela colegiului, mâncând un sandviş. Surprins, îl întrebă:
-«De ce vii să mănânci în capelă?»
Iar copilul răspunse foarte serios:
-«Păi, pentru că Isus este singurul prieten care nu-mi cere să-i dau şi lui câteva îmbucături.»
„Isus este singurul prieten care nu-mi cere să-i dau şi lui câteva îmbucături.” Este adevărat. Isus ne cere totul: tot ceea ce suntem, tot ceea ce avem, tot ceea ce putem. Noi suntem cei care credem că-l mulţumim cu câteva îmbucături.
Cu cât dăm mai mult din ceea ce avem în buzunar, cu atât rămâne mai gol şi, cu cât rămâne mai gol, mai mult spaţiu rămâne. Dumnezeu ne cere să facem loc, să ne golim de noi înşine pentru a ne putea dărui şi umple mai mult.
Puţin, mult? Cu Dumnezeu nu contează. Important este ca să fie totul, pentru ca şi El să ni se poată dărui în totalitate.
Un lucru trebuie să ne fie destul de clar: cât priveşte generozitatea, Dumnezeu nu se lasă mai prejos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu