24 Iunie – Moştenire
Într-o bună zi, Alexandru cel Mare, plin de orgoliu pentru faptul că este grec, entuziasmat de moştenirea sa elenistică, îşi exprimă mulţumirea spunând:
-«Ceea ce sunt o datorez şi trebuie să fiu recunoscător: pentru că l-am citit pe Homer, pentru că am primit învăţăturile maestrului meu Aristotel şi pentru că l-am avut pe tatăl meu Filip. Da, tatălui meu îi datorez existenţa şi originea regească, celorlalţi le datorez faptul de a şti să trăiesc asemenea unui erou antic şi de acord cu acţiunile nobile. Oh, recunoştinţă, este gol de tot cel care este gol de tine sau care nu te are!»
Sfântul Paul ne întreabă: „Ce anume ai, care să nu fi primit? (1Cor 4,7). Cu cât cineva crede că are mai mult, cu atât mai dator trebuie să se simtă şi cu atât are mai multe motive să fie recunoscător.
Datorăm mult şi multora. Câtă lume ne-a ajutat de-a lungul vieţii! Mii de oameni i-au împrumutat lui Dumnezeu glasul lor, mâinile lor şi inima lor pentru a face posibil ca dragostea sa părintească să ajungă până la noi. Toţi avem motive suficiente pentru a ne petrece viaţa mulţumind.
Recunoştinţa este o virtute. Ce doză de recunoştinţă am eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu