11 Iulie – Premiu neobişnuit
Doamna Maria Cristina de Habsburg-Lorena, regină regentă după moartea lui Aflons al XII-lea petrecută în 1885, se pregătea să semneze înmânarea unei cruci mari ordinul Isabela Catolica. Cum nu ştia cine era destinatarul decoraţiei, întrebă asupra meritelor sale. Văzând că nimeni nu-i oferea nici o informaţie sigură nici nu ştia să enumere meritele persoanei căreia i se adjudeca o atare distincţie, privi la Sagasta, pe atunci preşedinta guvernului, căutând să-i ceară explicaţii. Sagasta îi spuse:
-«Maiestate, nu ştiu să vă spun multe, însă un lucru este sigur: este vorba de o persoană foarte bună.»
Regenta surâse şi comentă, în timp ce îşi dădea semnătura:
-«Premiem, prin urmare, bunătatea, care nu este puţin lucru.»
Fără îndoială, nu se obişnuieşte să se decoreze bunătatea unei persoane. În schimb, bunătatea, da, se premiază. O persoană bună are, de obicei, în jurul său multă lume care o iubeşte, iar această afecţiune este deja un premiu pe acest pământ.
Mult mai mare va fi, însă, premiul său în Cer. Acolo bunătatea este singura care se premiază şi, în cele din urmă, aceasta este distincţia care contează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu