30 Iulie – Un copil promiţător
Un antreprenor avea nevoie de un băiat de serviciu pentru birourile sale. Se prezentară diferiţi băieţi în urma anunţului dat în presă. Îi primi unul câte unul, însă niciunul nu-i plăcu. Ultimul care sosi pentru interviu avea o înfăţişare vioaie şi dezgheţată, însă era prea tânăr şi mic de statură. Nu era hotărât să-l angajeze.
-«Te-aş angaja pe tine» – îi spuse – «însă îmi pari destul de tinerel.»
-«Nu vă faceţi griji.» Îi răspunse băiatul. «Să revin peste două săptămâni, când voi fi mai mare?»
Impresarului îi plăcu răspunsul şi-l angajă imediat.
Simţul umorului şi optimismul deschid multe uşi, chiar şi pe cele care păreau închise.
Dacă cineva are motive să înfrunte viaţa cu această atitudine, aceştia suntem noi, creştinii. Evanghelia înseamnă şi este „vestea cea bună”, veste bucuroasă. A şti că suntem fii ai lui Dumnezeu, că ne iubeşte până la extremele pe care niciodată nu le-am fi visat, că fiecare pas al vieţii noastre are valoare şi rezonanţă pentru veşnicie, sunt motive pentru a-l ridica chiar şi pe cel mai decăzut. Bucuria este parte foarte importantă din patrimoniul creştin.
Simţul umorului se poate transforma foarte uşor în caritate fină. Pe drept cuvânt ne spune Sf. Paul: „Discuţia voastră să fie întotdeauna agreabilă, presărată cu sare, astfel încât să ştiţi să răspundeţi tuturora aşa cum se cuvine”. (Coloseni 4,6).
Cum stau cu simţul umorului şi cu bucuria? Cum stau cu viziunea creştină a vieţii mele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu