5 August – Trandafiri cu surpriză
Jesus Urtega, povesteşte într-o carte foarte interesantă de-a sa, „Dumnezeu şi familia”, o întâmplare hazlie. La terminarea unui curs de reculegere spirituală pentru bărbaţi, îl sfătui pe unul dintre participanţi, un basc dintr-aceia care îşi iubesc mult soţia, dar care simt o oarecare ruşine în a o arăta:
-«Uite, astăzi, când te vei întoarce acasă, du-i nişte flori.»
-«Nişte flori? Dar… niciodată nu i-am făcut cadou soţiei mele nişte flori.»
-«Nu contează; odată şi odată va trebui să fie prima dată…»
-«Bine, bine.»
La câteva zile, am aflat despre eficacitatea propunerii făcute.
În dimineaţa respectivă, soţia sa fusese foarte ocupată. Neplăcerile de suportat şi problemele de rezolvat fuseseră multe în primele ore ale zilei. O durea capul şi-i mai rămăseseră multe lucruri de făcut. O scălda pe micuţa familiei când, de-odată, sună soneria.
-«O fi bărbatul meu» – se gândi.
Şi, într-adevăr, era. Deschise uşa şi spectacolul fu surprinzător: era soţul său, având în mâna stângă servieta iar în mâna dreaptă un buchet de trandafiri proaspeţi.
Comentariul îl făcu din tot sufletul:
-«Asta-mi mai lipsea acum: bărbată-meu beat!»
În ciuda acestei prime sperieturi, mai târziu îmi mulţumi pentru sfatul dat. Încercaţi şi voi.
Gestul soţului, atitudinea sa, care în cazul de faţă rezultă a fi ciudat întrucât era neobişnuit, ar fi trebuit să fie ceva normal, obişnuit în căsnicie.
Soţia şi soţul, fiecare dintre ei are nevoie şi are dreptul, nu doar de a fi iubit de către celălalt, ci şi de a se şti iubit. Nu o vor putea şti dacă iubirea nu se manifestă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu