10 August – A-şi arăta iubirea
În filmul „El violonista en el tejado” (Violonistul de pe acoperiş) protagoniştii formează o familie fericită, cu şase fete care, rând pe rând, se îndrăgostesc şi se căsătoresc. Într-una din scene, tatăl, observând îndrăgostirea pasionantă a uneia dintre fiicele sale şi, gândindu-se că el nu simte lucrul acesta faţă de soţia sa, i se adresează soţiei sale, Golde, oarecum timorat şi are cu ea următoarea discuţie:
-«Mă iubeşti?»
-«Te iubesc?» – întrebă ea, surprinsă de întrebarea soţului.
-«Da, mă iubeşti?»
-«Timp de douăzeci şi cinci de ani ţi-am spălat hainele, ţi-am gătit mâncarea, ţi-am făcut curat în casă, ţi-am dat copii, am muls vaca. Acum, după douăzeci şi cinci de ani, de ce-mi vorbeşti despre iubire? Sunt soţia ta.»
-«Ştiu toate astea, însă, mă iubeşti?»
-«Timp de douăzeci şi cinci de ani am trăit cu tine, luptând cu tine, îndurând foame. Timp de douăzeci şi cinci de ani patul meu a fost şi patul tău. Dacă aceasta nu este iubire, atunci ce este?»
-«Aşadar, mă iubeşti?»
-«Fără îndoială că da.»
-«Şi eu, fără îndoială că te iubesc. Aceasta nu schimbă cu nimic lucrurile, însă chiar şi aşa, după douăzeci şi cinci de ani, este bine să o ştii.»
(Jose Pedro Manglano în „A construi iubirea”)
„Este bine să o ştii”. Bine, profitabil şi necesar. De ce să nu-ţi exprimi afecţiunea atunci când există cu adevărat? Pentru a o face, este de ajuns să te gândeşti că celuilalt îi provoacă o mare bucurie să audă aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu