11 Septembrie – Un mare serviciu
Un om avea un argat cu o faţă acră şi un caracter insuportabil. Nu putea primi nici o poruncă fără ca imediat să se înfurie. Se aşeza la masă într-un mod grosolan, servea prost, îi împingea pe invitaţi. Orice observaţie îl lăsa rece şi nu făcea altceva decât să-i agraveze dezordinea şi neglijenţa cu care slujea. Noaptea, casa răsuna de zgomotul paşilor săi şi al oalelor pe care le spărgea. Nu se putea să ai deloc încredere în el.
Nişte prieteni de-ai patronului îl sfătuiră să se descotorosească de acel slujitor enervant şi să angajeze un altul.
-«De ce?» protestă patronul surâzând. Îi sunt foarte recunoscător. Mă ajută să fiu mai bun. Da, a dezvoltat răbdarea mea şi cu fiecare zi care trece mi-o întăreşte şi mai mult, iar acest dar îmi permite să suport şi celelalte greutăţi ale vieţii.» (Pedro Luís Narváez)
Sfântul Josemaría spunea cu haz: “Sfinţii, inclusiv cei din lemn, se fac pe bază de lovituri.”
Dumnezeu foloseşte ca instrumente pe cei care ne stau alături pentru ca să facă din noi chipul Fiului său, Isus Cristos.
„Nu spune: persoana aceea mă termină. Gândeşte-te: acea persoană mă sfinţeşte” (Camino, 174)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu