13 Septembrie – Complicare inutilă
Într-o EFA (Escuelas Familiares Agrarias – Şcoală Familială de Agricultură) din Galiţia, un profesor încerca să-i facă pe elevi să înţeleagă avantajele muncii în echipă. Pentru aceasta le spuse următoarea poveste:
Erau o dată doi măgari înfometaţi, având cozile legate între ele, cărora fermierul le-a pus două grămezi de ovăz în extremităţile grajdului. Când unul se apropia de grămada sa, îl trăgea de coadă pe celălalt măgar şi-l îndepărta de a sa. În felul acesta, era imposibil de mâncat.
Elevii urmăreau fără să clipească explicaţiile profesorului.
În cele din urmă, s-au hotărât să se alăture unul de celălalt şi să mănânce împreună din aceeaşi grămadă. În felul acesta, coordonându-se, au reuşit să termine repede prima grămadă şi, după o grea manevră de apropiere, au reuşit să o termine şi pe cea de-a doua. Şi, de asemenea, amândoi au mâncat din ea..
-«Ei bine» – continuă profesorul. Ce idee vă sugerează această poveste?»
Tăcere. Elevii îl priveau fix pe profesor. După un anumit timp, un elev îndrăzneşte să ridice două degete şi întreabă:
-«Dar cine a fost idiotul care le-a legat cozile?»
Şi Isus folosea parabole – exemple – pentru a-şi expune învăţătura sa. Riscăm să ne fixăm pe exemplu, pe ceea ce este accidental, inclusiv să discutăm un anumit cuvânt de-al său, în loc să descoperim învăţătura pe care vrea să ne-o transmită.
Important este a descoperi învăţătura Domnului şi a vedea cum pot să o aplic la propria mea viaţă.
Întrebarea băiatului îşi are logica sa şi are o mare aplicaţie în viaţă: dacă nu vrem să există complicaţii, să începem cu a nu le crea. O banalitate pe care o uităm de multe ori: dacă nu vrem să facem focul, să nu punem lemne pe foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu