15 Septembrie – Obişnuinţă
Don Antonio Alcalá Galiano, politician şi scriitor originar din Cádiz, se întâlni o dată cu o doamnă pe care nu o mai văzuse de mai bine de douăzeci de ani. Femeia îi spuse foarte convinsă:
-«Don Antonio, vă găsesc foarte bătrân.»
-«Nici tu nu eşti mai tânără decât atunci» – reluă don Antonio. «Ţi se întâmplă şi ţie ceea ce li se întâmplă celor care se îmbarcă pentru prima dată: când nava se avântă în larg li se pare că pământul este cel care se îndepărtează de ei şi că ei nu se mişcă.»
Când a trecut multă vreme de când nu am mai văzut pe cineva, cu uşurinţă observăm schimbarea şi urmele lăsate de timp. Pe noi înşine ne vedem în fiecare zi, iar urma pe care timpul o lasă în noi nu ne mai izbeşte, pentru că nu vine dintr-o dată.
Ceea ce este mai rău e că la fel se întâmplă cu greşelile şi lipsurile noastre. Ne obişnuim şi este rău să ne obişnuim astfel.
Lipsuri şi greşeli vom avea cât vom trăi. Aceasta nu este rău, câtă vreme nu încetăm de a lupta cu ele. Nu contează că avem lipsuri, dacă ne luptăm, căci lupta este cea care ne sfinţeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu