16 Septembrie – Din unu în unu
Într-o zi, plimbându-mă pe plajă, am zărit un om care se apleca, lua ceva din nisip şi arunca în mare. Şi făcea acest lucru iar şi iar. Îndată ce m-am apropiat mi-am dat seama că ceea ce omul lua de jos erau stele de mare pe care valurile le aduseseră pe ţărm. El, una câte una, le azvârlea din nou în mare.
L-am întrebat ce face.
-«Arunc aceste stele de mare din nou în ocean» – îmi răspunse. «După cum vezi, mareea este joasă iar aceste stele au rămas pe mal. Dacă nu le arunc înapoi vor muri aici din lipsă de oxigen. »
-«Înţeleg, i-am spus, însă trebuie să fie mii de stele de mare pe plajă. Nu le poţi arunca pe toate. Sunt prea multe. La fel se întâmplă pe sute de plaje de-a lungul coastei. Nu faci ceva care nu merită?»
Omul surâse, se aplecă, luă o stea de mare şi, în timp ce o azvârlea din nou în mare îmi spuse:
-«Pentru aceasta, da, a meritat!»
(Vicente Huerta)
Unul câte unul şi pas cu pas. Pentru ca să umbli trebuie să faci un pas după altul şi nu doisprezece dintr-o dată.
Trebuie să ne îndreptăm atenţia şi efortul spre ceea ce în fiecare moment avem în mâinile noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu