26 Septembrie – Nu este vorba de a şti
O bunică îi dă nepoţelei sale mai mari, de şase ani, şase euro şi-i spune să-i dea jumătate surioarei ei mai mici, care are trei ani. Imediat aceasta îi dă surioarei trei monede, însumând cincizeci de cenţi. Bunica o întreabă:
-«Dragă, dar nu ştii că jumătatea a şase euro este trei euro?»
Iar nepoata, foarte liniştită, îi răspunde:
-«Eu ştiu, bunică, sora mea, însă, nu.»
Nu-i de ajuns să ştii; trebuie şi să vrei. Inteligenţa şi voinţa sunt cele două facultăţi care fac din noi oameni. Nu este de ajuns să te îngrijeşti de inteligenţă; trebuie să perfecţionezi voinţa.
Ca să ne formăm inteligenţa, există multă lume care ne ajută: părinţi, profesori, lecturi… Întărirea şi perfecţionarea voinţei este, înainte de toate, o muncă personală.
Voinţa, asemenea muşchilor, se întăreşte pe baza exerciţiului, iar acest exerciţiu constă în a face ceea ce vezi că trebuie să faci chiar dacă, uneori, costă. Sau, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, a căuta în viaţă împlinirea datoriei, în loc de căutarea plăcerii. Strădania de a sluji este antidotul egoismului.
„Am adormit şi am visat că viaţa era bucurie. M-am trezit şi am văzut că viaţa era slujire. Am slujit şi am văzut că slujirea era bucuria” (R. Tagore)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu