21 Octombrie – Cu aceeaşi monedă
Într-un bar doi prieteni discută amical. La un moment dat unul îl întreabă pe celălalt:
-«De ce nu ai fost la înmormântarea lui Juan?»
Iar cel întrebat răspunse convins:
-«De ce să fi mers la înmormântarea lui? Doar ştiu sigur că el nu va veni la a mea.»
Isus îi spuse celui care îl invitase: „Când dai un ospăţ la prânz sau la cină, nu-i invita pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe părinţii tăi, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. Dimpotrivă, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi. Atunci ferice de tine, căci ei nu au cu ce să-ţi răsplătească şi îţi vei primi răsplata la învierea clor drepţi” (Lc 14,12-14).
Dacă facem binele doar celor care pot să ne plătească favorul, ce merit avem? Aceasta o face oricine. Pentru aceasta nu-i nevoie să fim creştini.
Creştinii trebuie să iubim, să facem binele, tuturor, inclusiv duşmanilor. Testamentul Domnului este acela de a ne iubi unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Precum v-am iubit eu pe voi, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” (In 13,34)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu