20 Noiembrie – Marş funebru
Un bătrân îşi întocmea testamentul în faţa notarului.
La sfârşit îi spuse:
-«Şi în încheiere, ultima mea dorinţă este aceea de a fi înmormântat cu muzică.»
La care notarul îi răspunse:
-«Nici o problemă, domnule Sánchez. Numai să-mi spuneţi un lucru: cu atare prilej, ce fel de muzică v-ar plăcea să ascultaţi?»
În această împrejurare, răposatului îi este valabilă orice fel de muzică, mai puţin imnul naţional, pentru că trebuie să fie ascultat stând în picioare.
Câte ofrande pentru morţi nu sunt decât spre consolarea şi, inclusiv, fala celor vii! Dacă vrem, într-adevăr, să-i ajutăm pe răposaţii noştri, în loc să-i oferim lui Dumnezeu ceea ce ne este nouă pe plac, trebuie să căutăm să-i oferim ceea ce-i place Lui. Dacă nu trăim de acord cu voinţa Domnului, dacă suntem în păcat, la puţin va folosi recomandarea noastră.
O spovadă bună, întoarcerea la prietenia cu Dumnezeu este, aproape întotdeauna, cel mai bun şi cel mai valoros sufragiu pe care putem să-l oferim pentru scumpii noştri răposaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu