26 Noiembrie – Întâlnindu-l pe Dumnezeu
Un bătrân rabin evreu moare şi, întâlnindu-l pe Dumnezeu în paradis, îi povesteşte viaţa sa.
-«Cel mai mare rău care mi s-a întâmplat a fost că fiul meu s-a convertit la creştinism iar eu a trebuit să-l dezmoştenesc.»
-«Da, te înţeleg perfect, întrucât şi mie mi s-a întâmplat la fel» – răspunse Dumnezeu.
-«Şi ce-ai făcut? Îl întreabă evreul.»
-«La fel ca tine: un nou testament…»
Moştenirea bătrânului evreu, fără dubiu, trebuia să fie limitată. „Moştenirea” lui Dumnezeu este Dumnezeu însuşi şi, ca atare, infinită. Rabinul nu putea să-i lase unuia ceea ce-i lăsa altuia. Trebuia să-l dezmoştenească pe primul pentru ca să-l facă moştenitor pe cel de-al doilea. Dumnezeu nu are trebuinţă nici nu vrea să dezmoştenească pe nimeni. Noul Testament este şi pentru poporul iudeu, destinatarii celui Vechi.
Ceea ce face Noul Testament este să deschidă această „moştenire divină”, Slava, tuturor oamenilor. „Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului” (1 Timotei 2,4).
Ca această dorinţă a lui Dumnezeu să se realizeze, depinde de tine şi de mine: Dumnezeu respectă libertatea ta şi a mea. Eu am norocul de a cunoaşte aceste planuri ale lui Dumnezeu. Ce anume fac pentru ca să se împlinească?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu