duminică, 4 decembrie 2011

Cuvântul sculptează!

4 Decembrie – Un timp nou

O învăţătoare – nici tânără nici frumoasă – explică la orele de limbă şi literatură timpul verbelor. După ce a lămurit ceea ce este prezentul, trecutul şi viitorul, întreabă:

-«Ia să vedem copii, dacă eu spun „caut soţ”, la ce timp mă refer?»

Jaimito se ridică şi spune:

-«La timpul pierdut, doamnă.»

Exemplul pe care îl dă învăţătoarea este, fără îndoială, deloc inspirat. Răspunsul copilului poate să conţină mult adevăr, însă îi lipseşte caritatea.

Timpul despre care el vorbeşte nu este un timp gramatical. În schimb, este un timp abundent în viaţa multor fiinţe umane.

Timp pierdut nu este doar acela în care nu facem nimic. Timp pierdut este, mai ales, cel pe care-l întrebuinţăm în a face ceea ce nu trebuie să facem sau în a nu face ceea ce trebuie să facem. Don Bosco spunea: „Face mult cel care face puţin, dar face ceea ce trebuie să facă. Nu face nimic cel care face mult, dar nu face ceea ce trebuie să facă”.

O întrebare bună înainte de culcare: Câte ore am întrebuinţat cu folos astăzi?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu