8 Decembrie – Fidelitate
Federico Tamayo a murit în 1896, după o carieră strălucitoare de actor. La înmormântare, câinele său, a fost prezent de când a fost luat de acasă şi până la cimitirul din Almudena. La sfârşitul ceremoniei de înhumare, câinele a rămas la mormântul stăpânului său. În ziua următoare şi-a făcut apariţia în casa unui prieten de-al lui Tamayo, domnul Gras, care i-a dat de mâncare şi l-a adăpostit peste noapte. În fiecare dimineaţă dispărea pentru ca, mai apoi, să se întoarcă seara. Aceasta se întâmpla săptămână după săptămână.
Într-o zi nu se mai întoarse. Domnul Gras era îngrijorat, până când cineva din familia lui Tamayo, îi trimise un bilet prin care îi spunea despre câinele care fusese găsit mort pe mormântul vechiului său stăpân, la care mergea în fiecare dimineaţă.
Nu încape îndoială: de multe ori, animalele ne dau adevărate lecţii. Fidelitatea câinelui, în acest sens, este proverbială.
Fidelitatea este o virtute fundamentală în convieţuirea umană. A şti că ne putem încrede într-un prieten ne produce bucurie, încredere şi siguranţă.
Poate că nu stă în puterile noastre să facem ca prietenii noştri să ne fie fideli, însă putem face multe pentru ca noi să fim fideli. Dacă ne doare lipsa de fidelitate a celorlalţi, să cultivăm noi această virtute: cu Dumnezeu şi cu prietenii. Cel care caută să fie un bun prieten, întâlneşte buni prieteni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu