14 Decembrie – Culmea împrăştierii
Ştiind prea bine cât de împrăştiat poate fi, soţia matematicianului american Norbert Wiener (1894-1964) îi amintea mereu soţului înainte de a merge la muncă iminenta lor mutare:
-«Norbert, nu uita că peste treizeci de zile ne mutăm şi că, atunci când vei ieşi de la Universitate, nu va mai trebui să te urci în acelaşi autobuz, ci în cel care merge în zona noii noastre reşedinţe.»
Wiener răspundea mereu:
-«Da, dragă.»
Şi aşa sosi ziua mutării. Mutarea s-a făcut în timp ce el era la Universitate. După cum era de aşteptat, la întoarcere, Norbert luă autobuzul dintotdeauna. Ajungând la vechea sa locuinţă, îşi aminti că nu mai locuia acolo. Întrucât nu ştia să meargă de acolo la noua lui casă, luă din nou autobuzul care îl ducea la Universitate şi aşteptă să treacă cel care mergea către noua sa locuinţă.
Coborând, dădu peste un număr mare de case atât de asemănătoare, încât era imposibil să o recunoască pe a sa. Începu a se învârti şi iar a se învârti până când, rătăcit şi nervos, se apropie de o fetiţă care mergea pe stradă şi-i spuse:
-«Nu te supăra, nu ştii cumva unde locuieşte familia Wiener?»
-«Da, tată. Hai! Te duc acasă!» – răspunse micuţa.
Marii matematicieni au faimă de oameni împrăştiaţi. E trist să nu ştii să ajungi la propria casă. Dar, în fine, în casa de aici vom locui pentru puţin timp. Mai rău este să nu ştii să ajungi la casa din Cer, care este pentru totdeauna.
Atunci când ne blocăm, trebuie să mulţumim unei mâini prietenoase care ne ajută să regăsim drumul. Sunt atâţia lângă noi care au nevoie de această mână a ta de ajutor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu