23 Decembrie – A face lumină
A fost odată, acum sute de ani, într-un oraş din orient, un om care, într-o noapte, mergea pe străzile întunecoase purtând cu sine o lampă de ulei aprinsă. Oraşul era foarte întunecat în nopţile fără lună precum acea noapte.
La un moment dat, se întâlneşte cu un prieten. Prietenul îl priveşte şi, dintr-o dată, îl recunoaşte. Îşi dă seama că este Guno, orbul oraşului. Atunci îi spuse:
-«Ce faci Guno cu o lampă în mână, dacă eşti orb?»
Orbul îi răspunse:
-«Eu nu port lampa pentru ca să văd drumul. Eu ştiu din memorie străzile. Port lumina pentru ca alţii să vadă drumul lor atunci când mă văd pe mine…»
Preţioasă ocupaţie: a face lumină, a lumina. Astăzi există mult întuneric şi sunt oameni care profită de acest întuneric pentru a-l face şi mai dens. Pentru aceasta e nevoie de oameni cu lumină – doctrină clară – care să-i orienteze pe ceilalţi.
Sfântul Petru spunea primilor creştini să ştie să fie gata oricând să dea răspuns potrivit despre speranţa lor: „Fiţi gata oricând să daţi răspuns potrivit celor care vă întreabă despre nădejdea voastră” (1Pt 3,15). Astăzi, această datorie este imperioasă. Pe lângă aceasta este o misiune clară din partea lui Isus: „Voi sunteţi lumina lumii” (Mt 5,13).
Paul Claudel, după convertirea sa, spunea creştinilor cu care convieţuise mulţi ani fără ca să-l fi ajutat: „Voi, cei care aveţi lumina, ce aţi făcut cu ea?” Cineva dintre cei care se află lângă noi, ar putea să ne spună acelaşi lucru şi ţie şi mie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu