30 Decembrie – Unde dai…
O damă din aristocraţia madrilenă se duse să viziteze pe o contesă, prietenă foarte bună de-a sa. Nu o găsi acasă şi, observând că pianul era plin de praf, scrise cu un deget pe capac: „scroafă”.
Câteva zile după aceea se aflau împreună în casa unei prietene comune, iar aristocrata îi spuse contesei:
-«Am fost acum câteva zile la tine acasă dar tu nu erai acasă.»
-«Ba da, dragă – îi răspunse insinuant contesa. «Ţi-am văzut semnătura pe pian.»
Una este a-l atenţiona pe cineva de greşeala sa, şi alta a-l umili. Prima este creştineşte, a doua, nu.
Când vedem pe un frate că nu face bine sau greşeşte, trebuie să-l ajutăm, cu delicateţe, care înseamnă caritate, să vadă greşeala sa şi să-l încurajăm să o corecteze. Aceasta se poate face atunci când se iubeşte. Dacă nu se iubeşte, în mod normal se compătimeşte.
Dacă ceea ce pretindem nu este a ajuta, dacă nu ne mişcă dragostea, nu doar că nu facem bine, dar dăunăm de-a dreptul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu