14 Ianuarie – Încredere în măgar
Un ţăran merge la un vecin de-al său pentru a-i cere un măgar împrumut pentru nişte treburi pe care le avea de făcut. Vecinul îi spune că, îi pare foarte rău, însă nu-l poate servi deoarece a împrumutat măgarul altui vecin.
În acel moment măgarul, care se afla în grajd, începu a zbiera.
Cel care veni să ceară spuse:
-Cumetre, mi se pare mie că minţi când spui că nu ai măgarul acasă, pentru că eu tocmai l-am auzit zbierând.
La care proprietarul animalului răspunde, cu un aer de supărare în glas:
-Doar nu vrei să spui că ai mai mare încredere în măgar decât în mine.
Nu se poate pretinde să se creadă ceva care nu are motiv de a fi crezut.
Credinţa înseamnă a se încrede. Însă cineva nu trebuie să se încreadă dacă nu are motive pentru a o face. Întotdeauna trebuie să putem spune după cum spune Sfântul Paul: „Ştiu în cine am avut încredere” (2 Tim 1,12). A se încrede fără motiv suficient nu este credinţă; este credulitate.
În mod curios, în măsura în care cineva nu se încrede în cine are motive suficiente pentru a fi crezut, sfârşeşte prin a se încrede în alte persoane sau lucruri, fără nici un motiv. Atunci când lipseşte credinţa sporesc credulitatea şi superstiţiile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu