16 Ianuarie – Spune-i să iasă!
Într-un colegiu de maici, preotul, un tip înalt, corpolent şi cu barbă, stătea îmbrăcat în veşminte albe, la uşa capelei. Aştepta ca elevii dintr-o clasă mai mare să sosească pentru a celebra cu ei Sfânta Liturghie.
În acel moment, nişte copii dintr-o clasă mai mică treceau doi câte doi, prin faţa preotului. La capătul şirului mergea un prichindel de vreo patru ani, cu o înfăţişare comică, singur, fără pereche. Ajungând în faţa preotului se opri, ridică atât cât putu capul şi îl întrebă:
-Tu eşti Dumnezeu?
O fi auzit pe cineva spunând că Dumnezeu se afla în capelă şi văzându-l pe acel preot, ditamai omul, îi trecu prin minte acea întrebare curioasă.
Preotul, aplecându-se, între surprins şi amuzat, îi spuse:
-Nu, omule, nu. Nu sunt eu Dumnezeu!
Iar copilul continuă să-l întrebe:
-Atunci unde este Dumnezeu?
-Este acolo, înăuntru, în capela.
Iar omuleţul porunci hotărât:
-Păi spune-i să iasă!
„Spune-i să iasă!” Dumnezeu nu are nevoie să iasă de acolo de unde se află, să-şi schimbe locul: deja este prezent pretutindeni.
Noi suntem cei care avem nevoie să învăţăm să-l descoperim pe Dumnezeu la locul nostru, acolo unde ne aflăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu