26 Ianuarie – Lecţia unui cerşetor
Într-unul din caietele sale intime, publicate după moartea lui, Giovanni Papini ne povesteşte despre întâmplările care au contribuit la convertirea sa: de la un scriitor antireligios la un apărător aprig al credinţei catolice.
Prima Împărtăşanie a celor două fiice ale sale l-a emoţionat în mod deosebit. Însă lovitura de graţie i-a fost dată de lecţia unui bătrân cerşetor. Se plimba cu un prieten de-al său, la fel de ateu ca şi el, într-o dimineaţă friguroasă de noiembrie. Deodată au văzut la un colţ un bătrânel livid de frig. Cei doi prieteni au trecut pe lângă el. Bătrânul a întins mâna, plină de zbârcituri, către Papini. Prietenul său îmbrăcat într-o haină confortabilă, se opri, scoase din buzunar o monedă de argint, i-o întinse bătrânelului şi-i spuse surâzând:
-Uite, moneda aceasta este pentru tine dacă spui două-trei blasfemii…
Bătrânul abia schiţă un gest de uimire. Tristeţea îi apăru apoi în priviri. Se uită la Papini şi la prietenul său şi rupse acea tăcere apăsătoare:
-Sărmane domn! Dumnezeu să te ierte.
Îşi retrase mâna. Fără să mai spună ceva se îndepărtă de cei doi prieteni.
Papini spune că niciodată nu a putut uita privirea acelui bătrânel. Povestea se termină cu aceste cuvinte. „Am continuat să mergem, însă fără a mai scoate vreun cuvânt nici unul dintre noi, fără a îndrăzni să ne privim faţă în faţă. Am simţit că în interiorul meu palpita o jenă neaşteptată.”
Lecţia bătrânului l-a ajutat să descopere sărăcia sa. „Sărmane domn”, spuse bătrânul. Mizeria ateului era mult mai mare decât a acelui cerşetor.
Nu există îndoială: credinţa este o comoară imensă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu