22 Februarie – „Nu am vârsta…”
O pereche, ambii în jur de patruzeci de ani, erau logodnici de vreo douăzeci de ani. Într-o zi, ea se hotărăşte şi-i spune lui:
-Dragule, nu crezi că e timpul să ne gândim deja la căsătorie?
La care dânsul, gânditor, răspunde:
-La vârsta noastră, cine crezi că ar mai vrea să ne ia în căsătorie?
Logodna trebuie să fie o stare tranzitorie. Scopul său este ca tinerii să se cunoască, să vadă dacă sunt făcuţi unul pentru celălalt, să se îndrăgostească şi să se căsătorească.
Însă în acest domeniu, ca şi în celelalte de altfel, există riscul de a se obişnui şi de a transforma în permanentă o situaţie care ar fi trebuit să fie provizorie. Iar atunci când tranzitoriul se transformă în permanent, oricine devine incapabil de a mai face vreo schimbare.
Doamne, fă ca niciodată să nu mă obişnuiesc cu defectele mele, cu ceea ce este provizoriu, cu ceea ce trebuie să se schimbe şi să se îmbunătăţească în viaţa mea!
Cel care nu înaintează, dă înapoi. Fiecare pas dă forţa necesară şi cere să se facă încă un pas.
Fidelitatea faţă de Dumnezeu nu este ceva static ci profund dinamic. Fidelitatea de ieri nu mai este de ajuns astăzi. Tocmai această fidelitate de ieri poartă cu sine un har care ne face capabili şi ne cere să înaintăm astăzi un pic mai mult decât ieri.
Fidel este acela care luptă în fiecare zi pentru a creşte în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţii săi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu