Recenziile mele...

Anticarul sau

cum să găsești o comoară traducând o carte

Dacă ești un fan al genului scriitoricesc tipic lui Dan Brown, Umberto Eco sau mai nou romancierului Simon Toyne, atunci neapărat trebuie să te adâncești în lectura cărții Anticarul, un bestseller semnat de Julián Sánchez și publicat de editura Alffa în colecția Strada ficțiunii, 2011.

Din primele pagini ale cărții trăiești alături de alți cititori „pasiunea unui bătrân anticar dornic să înțeleagă trecutul prin intermediul moștenirii generațiilor anterioare”[1], Artur Aiguader, un negustor de antichităţi cu obiecte alese de pe piața neagră, recunoscut de cei din branșă ai Barcelonei, și care, datorită unui material de mare valoare, este ucis cu sânge rece.

Nu înainte de a părăsi lumea aceasta, mai apucă să-i expedieze o epistolă fiului său adoptiv, Enrique Alonso, un scriitor care, din dorința exagerată de a dărui lumii gândurile sale prin intermediul cărților, stă zile întregi în fața PC-ului pentru a le scrie.

Datorită acestor împrejurări el este nevoit să se întoarcă în Barcelona pentru înmormântarea și luarea în posesie a moștenirii rămase de la Artur. Dar, misiunea lui, se pare, nu se încheie aici. Poliția îl cheamă imediat spre a afla de la el anumite informații și pentru continuarea anchetei.

Dorința de a-l demasca pe criminalul tatălui său adoptiv și descoperirea secretelor dintr-un document rămas netradus, nu-i dau pace, astfel că, împreună cu fosta lui soție, Bety, încep o adevărată și dificilă misiune.

De acum, deschide-ți mintea pentru a descoperi descrieri ce incită imaginația și pătrunde în lumea autorului, un arbitru de baschet, căruia i-a luat câţiva ani să scrie acest material și care, a așteptat alți 15 pentru a-l vedea tipărit, azi fiind citit în 8 limbi diferite.

Cartea te conduce în locuri ce poate nici nu le-ai vizitat dar cu care rămâi în gând ca și cum ieri ai trecut pe acolo. Personajele îți devin atât de familiare, datorită descrierilor amănunțite și a cunoașterii vieții lor trecute, încât ai să le visezi.

Împreună cu Enrique, atât Bety cât și Manolo, un cunoscut expert filolog, ce din păcate își va pierde viața chiar înainte de a face o valoroasă descoperire, se preocupă de traducerea unui jurnal secret din secolul XV al unui arhitect ce a lucrat la construcția magnificei Catedrale din Barcelona. Textul latin, ascuns de anticarul Artur și descoperit lui Enrique, se pare că i-a aparținut lui Casadevall, care știa despre existența unui obiect mistic și avea misiunea de a-l ascunde de orice muritor, numit Piatra lui Dumnezeu și datând din timpurile regelui David, ce dă puteri nebănuite posesorului.

Despre acest jurnal, Bety spune: „Valoarea sa intrinsecă depășește cu mult potențiala valoare materială, lăsând la o parte misterul care planează asupra. Toți cercetătorii perioadei Evului Mediu și-ar tăia bucuroși o mână ca să intre în posesia lui”[2].

În căutarea obiectului pierdut în timp și care a făcut ca două civilizații diferite să se rănească mereu, se pare că este pornit și cel care i-a curmat viața lui Artur, iar Enrique este convins că îl va descoperi înaintea lui și-l va deconspira.

Lasă-te condus de autor într-o poveste ce are tot ceea ce îi trebuie unei cărți de succes: crimă, suspans, acțiune, dragoste, misticism și nu o lăsa din mână până nu afli alături de personaje, misterioasa piatră a lui Dumnezeu!

---

[1] Simon Toyne, Anticarul, Ed. Alffa, București, 2011, p. 26.

[2] Idem, p. 132.

P.S. Merită să citești un interviu realizat cu autorul…

http://www.allcafe.ro/2011/11/julian-sanchez-autorul-anticarul-scrisul-si-baschetul-sunt-parti-esentiale-ale-vietii-mele

Mai vezi și o recenzie video Omul care aduce cartea:

http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_julian-sanchez-anticarul-traducere-de-alexandra-reocov-editura-allfa_14834.html

Articolul curent face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.

Vezi mai multe pe: http://www.allcafe.ro/2012/01/regulament-campanie-valluntar

---

[1] Simon Toyne, Anticarul, Ed. Alffa, București, 2011, p. 26.

[2] Idem, p. 132.