luni, 9 aprilie 2012

Cuvântul sculptează!

9 Aprilie – Da, a se spânzura, a se atârna

Un preot le explica copiilor de opt ani dintr-o clasă, povestea lui Iuda, remuşcările sale şi sfârşitul trist pe care l-a avut spânzurându-se de un copac. Terminând de povestit îl întrebă pe un puşti:
-Jorge, tu, dacă ai fi avut nefericirea enormă de a-l trăda pe Isus, ai fi procedat ca Iuda?
-Desigur – răspunse copilul, spre surprinderea tuturor.
-Te-ai fi spânzurat ca el? – întrebă din nou preotul.
-Desigur, cum să nu?... Numai că eu, în loc să mă spânzur de un copac, m-aş fi dus să mă spânzur de gâtul lui Isus pentru a-i cere să mă ierte.

Fără îndoială că Iuda a comis un păcat mare şi, deci, o mare nerozie atunci când l-a trădat pe Isus. Însă nu mai mică a fost nerozia pe care a făcut-o după aceea: fără a se gândi la iubirea şi bunătatea Domnului, s-a descurajat şi s-a sinucis.
Oricât de mare ar fi răul pe care l-am fi făcut, bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu sunt întotdeauna mult mai mari.
Singurul lucru de care avem nevoie este sinceritate pentru a ne recunoaşte păcatul şi umilinţă pentru a ne cere iertare.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.roSpaţiere de la stânga la dreapta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu