Cuvântul sculptează!

8 MAI

Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat în mijlocul lor.

Luca 22.55

Petru şedea în mijlocul duşmanilor Domnului Isus şi se încălzea la focul pe care l-au aprins ei. Această istorisire este scrisă pentru avertizarea noastră. Domnul Cristos Îl roagă pe Tatăl: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.15). În Psalmul 145.20 noi citim: „Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc."

Pentru aceasta e nevoie să fim în prezenţa lui Dumnezeu şi să umblăm în dragostea Lui. Noi suntem mereu în atingere cu oamenii din lume, fie la serviciul nostru, fie în casă sau în altă parte, şi este foarte important dacă în relaţiile cu ei ne deosebim printr-un caracter înalt şi sfânt.

Dacă, de exemplu suntem invitaţi într-o familie la masă, atunci plecăm capul ca să mulţumim Domnului pentru darurile primite de la El? Putem să-I mulţumim oriunde şi pentru orice ne-a dat El? Ce trist dacă acest lucru nu se face din cauza fricii sau a ruşinii faţă de oameni.

Avem o nevoie imperioasă să ne îmbărbătăm, să ne înştiinţăm despre feluritele primejdii care se nasc din viclenia şi lucrarea Satanei şi care se arată mai ales în ultima vreme. De-am fi tot timpul în rugăciune cu psalmistul care se roagă stăruitor: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşerte, înviorează-mă în calea Ta!" (Ps. 119.37).

Să ocolim casele şi căminele vecinilor noştri unde Numele Domnului Isus nu este slăvit. Chiar şi cei mai apropiaţi cunoscuţi ai noştri pot să constituie o primejdie pentru noi şi copiii noştri, când cei cu care ne întâlnim nu cunosc frica de Domnul. Este mai bine singuratic dar în comuniune cu Domnul, decât să fim prieteni cu lumea.

Cu cât legătura mea cu Tatăl va fi mai adâncă, cu atât voi şti mai bine ce este lumea. Acesta este felul lui Dumnezeu de a ne învăţa. Cu cât vă veţi bucura de dragostea Tatălui, cu atât vă veţi depărta de lume.

Sursa AICI