Cuvântul sculptează!

13 MAI

DOAMNE, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.

Ioan 21.17

Înaintea căderii lui, Petru a vorbit foarte sigur despre el către Domnul: „Doamne cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte” (Luca 22.33). Dar acum, după căderea sa, a recunoscut că într-un om care a făcut ca el nu poate exista iubire pentru Isus. El a renunţat la înălţimea încrederii în sine însuşi în aşa măsură încât nu mai are încredere în inima sa ca să mai vorbească despre dragostea lui pentru Marele Păstor. De aceea a şi răspuns Domnului în acest mod: „Tu toate le ştii; ştii că te iubesc." Cu alte cuvinte: „Doamne, Tu ştii dacă există dragoste adevărată în inima mea." O, ce judecată lăuntrică trebuie să fi fost la Petru. Aceasta a fost clipa despre care spunea Domnul Isus „Şi după ce te vei întoarce să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Acum îl poate folosi Domnul pe Petru pentru a păzi oiţele Lui. Pe un Petru care era plin de idei şi iniţiative personale, Domnul trebuia să-l lase să meargă pe drumul propriu până când s-a smerit, dar unui Petru care s-a smerit şi care nu mai avea încredere în el însuşi, Domnul putea să-i dea în primire răspunderea creşterii turmei. Petru a fost făcut în stare să primească şi să facă voia Iui Dumnezeu.

De fapt, astfel se prezintă situaţia în orice lucru cu privire la Domnul nostru. Dacă mai avem un gând de slavă despre noi înşine înseamnă că nu ne încredem complet în Cuvântul lui Dumnezeu, la fel ca Petru care nu a ascultat de avertizarea Domnului Isus. În toate lucrurile cereşti numai UNUL SINGUR are conducerea şi acesta este DOMNUL şi NU slujitorul Lui. O, de-am fi toţi convinşi de acest lucru. Atunci nu ar mai fi nici o lucrare din iniţiativă proprie ci toate s-ar face sub călăuzirea Duhului Sfânt, spre slava Marelui nostru Păstor.

Cine ajunge să aibă între oameni o stare care întrece măsura creşterii lui în ascuns cu Dumnezeu, trebuie să tremure, gândindu-se la soarta care-l aşteaptă, căci nu va izbuti în mărturia pe care o dă între oameni.

Sursa AICI