Dragi prieteni,

Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editate de LiterNet:

Scenarii Undeva la Palilula Silviu Purcarete › Intra pe pagina editurii pentru a descarca volumul Argument: Palilula nu e nicaieri, adica e pretutindeni. Este o mica insula din campia valaha, compusa din pulberea unei planete indepartate. Acolo, legile fizicii terestre nu sunt chiar atat de riguroase. Acolo, nu se stie prea bine daca oamenii mint, viseaza sau traiesc cu adevarat. Precum in Ingerul exterminator, in Palilula se poate intra, dar de iesit de acolo nu se mai poate. Acolo, ingerul exterminator se numeste imoralitate si melancolie. La Palilula, animalele (broaste sau tapi) mint si delireaza ca si oamenii, cu care de altminteri coexista intr-un spirit de solidaritate fraterna. La Palilula mortii sunt la fel de petrecareti ca si viii, guresi si betivani. La Palilula, niciun aparat co nceput de un spirit uman, civilizat, nu poate functiona. Cat despre ingineria locala, ea sfideaza orice rationament. La Palilula nimeni nu munceste, dar toti isi umplu burdihanele. La Palilula nu se naste niciun copil. La Palilula, tineri sau batrani, adultii nu au trecut de pragul copilariei; Palilula este un teren al jocului tardiv. Palilulenii sunt, aproape toti, italieni la origine. Nimeni nu isi mai aminteste cum au ajuns acolo. Doar ca, printre bautori si broaste, curtezane babite si aristocrati scapatati, pacienti sanatosi si doctori bolnavi, Partidul Comunist a reusit totusi sa isi faca intrarea si, parca anume pentru a strica tot cheful si pentru a ne aminti ca timpul face ravagii. Chiar si la Palilula. Palilula este Infernul cu miros de Paradis. Palilula este Paradisul mistuit de flacarile Infernului. Serafim, proaspat absolvent al Scolii de Medicina, este adus de un lugubru capriciu al sortii la Palilula, altfel spus, nicaie ri. Palilula este un orasel fantoma, pierdut in mijlocul campiei valahe. Un sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinica ginecologica intr-un loc unde nu se naste niciun copil. O comunitate de italieni care si-au uitat limba, dar nu si nostalgia pentru cantonetele lor pline de pasiune. Italieni cu rataciri si gusturi danubiene. Pentru mine, temele fundamentale ale filmului ar fi: 1) Mai intai ar fi vorba de o intrebare. "Ce zestre ii las eu fiului meu in afara unei copite de tap?" Mesajul se structureaza in jurul temei mostenirii si a memoriei, temele cele mai batucite ale actualitatii. 2) Apoi vine raspunsul, banal si iarasi foarte raspandit: Mostenirea, singura mostenire pe care pot sa o las eu ca roman - sau burkina-fassiot sau algerian, sau bosniac, sau columbian, adica unul iesit dintr-o cultura minora - nu poate f i decat povestea insasi. Povestea este singura cale prin care se poate innobila jegul. Realitatea nu mai conteaza cata vreme e povestita. Mai mult, realitatea nici nu exista decat daca e povestita... (Silviu Purcarete)