3 MAI
Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, cari au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.
Evrei 11.29
Aceeaşi mare prin care au trecut israeliţii ca pe uscat, a fost pentru egipteni o capcană în care şi-au găsit moartea. Aşa este şi cu moartea Domnului Isus Cristos şi cu învierea Sa. Ele sunt dovezi, pe deoparte că judecata tuturor celor credincioşi a luat sfârşit şi pe de altă parte că judecata rămâne peste această lume. Cristos cel înviat este chezaşul tuturor credincioşilor înaintea lui Dumnezeu, dar va fi totodată judecător pentru toţi cei care în această vreme a harului nu au crezut în El. Şi câţi nu sunt ascunşi în această mare de aşa numiţi creştini care au auzit de lucrarea lui Cristos (de moartea şi învierea Lui) dar care nu au trăit nici pocăinţa şi nici întoarcerea adevărată la Dumnezeu. O simplă alipire de unele orânduieli creştine NU are valoare înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să primeşti prin credinţă sinceră pe Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Numai aşa poţi fi împăcat cu Dumnezeu şi astfel să ai viaţa veşnică. Ce puţin se gândesc oamenii la lucrul acesta, mergând cu paşi repezi spre o judecată inevitabilă, deoarece nu numai că au păcătuit, dar trec cu atâta indiferenţă peste dragostea Domnului Isus pe care a arătat-o pe cruce.
Dumnezeu creează omului posibilitatea de a fi mântuit. În Cuvântul Său citim: „Cine VREA poate să vină să ia apă fără plată." De-ar asculta cât mai mulţi glasul harului de azi pentru a se hotărî şi pentru a păşi pe calea mântuirii.
În sec. al treilea, Ciprian, arhiepiscop al Cartaginei îi scria prietenului său Donatus: „Lumea aceasta este rea, neînchipuit de rea! Dar în mijlocul ei am descoperit nişte oameni liniştiţi şi sfinţi, care au aflat un mare secret. Ei sunt stăpâni pe sufletele lor. Ei sunt creştini." Eşti şi tu un astfel de creştin?
Sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu