Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.
Psalmul 71.5
Pe lângă dragoste şi credinţă, nădejdea este una dintre principalele caracteristici ale creştinismului. Nădejdea este definită ca fiind încredere în sprijinul, în ajutorul altuia, certitudine că ceva va fi favorabil. Nădejdea este o forţă care îţi pune mintea să exploreze fiecare posibilitate şi să depăşească orice obstacol.
La bătrâneţe, pictorul francez Henri Matisse a fost anchilozat de o artrită gravă. Când a fost întrebat de ce mai ia penelul între degetele-i umflate, a răspuns: „Durerea trece, frumuseţea rămâne“. Pe când lucra la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit aşa de descurajat, încât a dorit să renunţe. Însă în fiecare dimineaţă, nădejdea îl îndemna să urce din nou pe schelă, pentru a-şi duce la capăt frumoasa lucrare.
Întreţinerea nădejdii este unul din mijloacele cele mai bune împotriva otrăvii nemulţumirilor. Nădejdea, asemenea luminii, oricât de mică ar fi, înfrumuseţează şi înveseleşte drumul vieţii. De aceea, cititorule, nu-ţi pierde nădejdea! Poţi supravieţui multor pierderi, însă moartea nădejdii îţi paralizează sufletul. Nădejdea rămâne o siguranţă, o încredere deplină. Ultimul cuvânt al lui Dumnezeu pentru tine nu este niciodată suferinţă, necaz, ci este ajutor, mângâiere, bucurie.
Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-03-05?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-03
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu